A beautiful mind / Volumul 2

C A P I T O L U L 10 " You, me and him"

Jason's point of view

Mă aflam alături de el, urcând scările blocului. Pe ascuns mă uitam la el, dar nu am îndrăznit să-l întreb de ce reacționase așa chiar dacă mă simțeam al naibii de bine după toată scena de acum două minute. Iubirea ce mi-o oferise a acoperit golul din întreaga săptămână. Credeam că am uitat acele sentimente și da, recunosc, nu mă dusesem la magazine doar pentru pâine, ci și să-mi vărs nervii ce m-au cuprins când Wayett îmi spusese că îmi va explica mai târziu cum stă treaba.

Imediat ce am intrat pe ușă, iar ea s-a închis în spatele meu, Wayett mă prinde de brat, mă lipește de ea și mă sărută. În acel mic moment am simțit cum plutesc pe un nor, cum inima îmi bate în piept foarte puternic și nu cred că are de gând să se oprească prea curând.

-Chiar îmi pare rău că te-am făcut să te simți așa! Îmi șoptește imediat cum rupe sărutul.

-Of!

A fost tot ce am putut spune și imediat l-am luat în brațe. Mi-am lipit puternic trupul de al meu și l-am strâns atât de tare că a început să se zbată în brațele mele.

-Am înțeles, surâde, mă ierți, dar nu mă omorî!

La replica sa am râs și m-am conformat cerinței.

În timp ce-mi dam paltonul jos acesta mă analiza până în momentul când se oprii la fața mea. Se încruntă.

-Ai plâns?

Am negat repede din cap și i-am evitat privirea.

-Minți prost, ai plâns și se vede, Jason.

-Și ce dacă, i-am dat replica. Acum nu mai plâng și am lămurit situația... Nu am apucat să continui că de data asta el mă luase în brațe și oftă. E ok, i-am zis, dar el tot nu mi-a dat drumul. Serios! Am accentuat și atunci m-a lăsat.

A surâs și mi-a furat un sărut înainte să se ducă să doarmă.

Mă gândeam că poate așa a fost să fie și în scurt timp am plecat și eu la facultate. Deși plănuisem să stau în casă toată ziua, degeaba. Cu el alături, probabil aveam să mă plictisesc, deoarece avea să doarmă o bucată bună din zi.

Tocmai ieșeam de la "5 To Go", un fel de cafenea ce se deschise de curând aproape de facultate când în fața mea apare persoana de la care nu mă așteptam să plece atât de brusc în urmă cu câțiva ani; nu mulți, dar suficienți. Am stat așa, la ușă și-l analizam. Oare aveam parte de un vis? În fine, să fie și vis, cum să mi-l imaginez atât de schimbat? Dacă atunci avea părul blond și lung, aspectul lui se schimbare aproape complet.

-Ești Brian?

Atât am putut să întreb căci cuvintele îmi înghețaseră. La întrebarea mea râse. În niciun caz zgomotos și ironic, ci un râs simplu. Înainte de a-mi răspunde la întrebare își acoperă gura cu palma încercând să se controleze.

-În carne și oase! A trecut ceva de când nu ne-am văzut, te-ai schimbat.

Deși aveam o neîncredere că ar fi el sau cel puțin speram să nu dau din întâmplare peste tot felul de cunoscuți uite că azi karma a ținut morțiș să-mi distrugă feng shui-ul astăzi.

-În niciun caz atât de mult ca tine, i-am spus fiind încă cu gura deschisă. Și ești sigur că știi cine sunt, adică, nici măcar eu nu pot să-mi dau seama dacă ești cine cred eu că ai fi... sau...