Misterul vieții

Capitolul 2- O nouă viață

M-am privit în oglindă. Arătam fix ca şi în visul meu. Părul meu din şaten s-a făcut albastru, ochii mei din verzi s-au făcut albaştrii. Chiar şi acel tatuaj îl aveam.
K: Pişcă-mă. Eu cred că sunt într-un alt vis.
J: Este realitatea. M-am trezit azi dimineață şi plângeai în somn. După care o lumină albă ți-a acoperit părul. Încet lumina a dispărut şi a apărut părul albastru. Ochii înainte să te trezeşti erau verzi. Tot ca la păr, o lumină albă ți-a acoperit ochii şi s-au preschimbat în culoarea albastră. E super ciudat. Despre acel tatuaj..este exact ca la păr şi ochii..a apărut o lumină albă pe mâna ta şi a apărut tatuajul. E incredibil. Oare poți face magie?
K: Termină cu prostiile. Bine înțeles că nu. Ce crezi că sunt eu? Zână? Cu toate că nu ştiu cum mi-a apărut părul albastru, la fel şi ochii..plus acel tatuaj de pe mâna mea..Cum să scap de ele?
J: Să încercăm să lăsăm asta la o parte..ce ai visat?
I-am povestit visul meu. Chiar şi cel mai mic amănunt nu l-am ratat.
J: Unde ai spus că te-au muşcat lupii?
K: De încheietura mâinii.
J: Această schimbare are legătură cu visul tău. De unde te-au muşcat lupii ți-a apărut tatuajul, nu?
K: Chiar ai dreptate. Fix acolo îmi este tatuajul.
J: Nu ştiu ce să zic. Eu ar trebui să plec. Dacă mai apare vreo schimbare contactează-mă.
K: Te voi contacta.
Jenn a plecat. Eu am rămas marcată pe schimbarea mea. Chiar nu înțelegeam ce se întâmplă. Zilele au trecut. Visul meu se repeta în fiecare noapte. În fiecare zi apărea ceva schimbat la mine. Pielea mea era rece. Mi-au crescut colți. Eu şi Jenn am rămas la cocluzia că sunt un vampir. Tenul meu era palid. Parcă eram moartă. Ziua dormeam şi noaptea eram trează. Am început să urăsc lumina. Eram complet schimbată. A venit ziua în care părinții mei trebuiau să vină. Mi-am spus să mă arăt. Nu mă puteam ascunde până la nesfârşit. Mama şi tata au ajuns acasă. Au intrat la mine în cameră. Când m-au văzut nu au reacționat. Erau doar trişti. I-am luat în brațe. Nu înțelegeam de ce nu erau furioşi pe mine. Nu au tras nici o părere despre mine. Ca de exemplu să spună că mi-am făcut de cap sau mai ştiu eu ce.
M(Mama): Dragă, avem ceva să îți spunem.
K: Vă ascult.
M: Tu nu eşti fiica noastră. Eşti adoptată. Era o iarnă friguroasă. Şi te-am găsit la uşa noastră. Erai într-un coşuleț. În acel coşuleț era şi un bilețel.
Mama mi-a întins un bilețel. Acolo scria:"Numele ei este Katherine White. Vă rugăm să aveți grijă de ea. Am auzit multe despre voi. Am auzit că sunteți oameni cu un suflet frumos de aceea vă încredințăm fiica noastră. Ea este un vampir. Mama ei este un vampir, iar tatăl ei un vrăjitor. Tatăl ei a făcut o vrajă ca aceasta să aibă chip uman. Ea normal arată ca un vampir şi poate face magie. Vraja nu va ține foarte mult. Pe la 18 ani se va rupe vraja. Noi nu o putem ține. Pe lumea noastră e interzis ca specii diferite de creaturi să fie împreună. Noi tocmai am încălcat legea. Nu este în siguranță în lumea noastră. Ştim că toate se întâmplă aşa de repede şi că poate sunteți confuzi. Sperăm să aveți grijă de ea. Vă mulțumim." Acest bilet m-a lăsat mască.
M: Familia noastră normal se numeşte Walker. Noi te-am primit cu brațele deschise aici. Ne-a făcut plăcere să avem grijă de tine.
K: Ce vrei să spui cu asta? Mă dați la o parte? De ce nu mi-ați spus mai devreme?
Cu ochii în lacrimi am ieşit din camera mea. Am fugit spre pădure. Părinții mei au fugit după mine. Până la urmă mi-au pierdut urma. Tocmai realizasem ceva. Coşmarul meu devenise realitate. Eu tot nu m-am oprit din fugit. "Stai puțin. Dacă o parte din visul meu a devenit realtate, asta înseamnă că trebuie să apară lupii, mi-am spus în gând". Nici bine nu am gândit că au venit acei lupi. Am prins o viteză nemapomenită, dar lupii mă ajungeau din urmă. Unul dintre ei m-a prins şi m-a muşcat de mână. Mâna mea era plină de sânge. De aici am rămas inconştientă.....VA URMA.

ÎN PARTEA A TREIA MI-AU VENIT IDEI FRUMOASE. DACĂ V-A PLĂCUT ÎMI PUTEȚI EVALUA POVESTEA. NU VĂ OBLIG, BINEÎNȚELES. DOAR DACĂ VREȚI. MULȚUMESC CĂ-MI CITIȚI POVESTEA.