M-am trezit. Eram într-o cameră necunoscută. Pereți erau de culoare gri, iar încăperea era destul de mare. M-am uitat la mâna mea. Era bandajată. Deodată cineva a intrat pe uşă. Era un băiat. Avea părul negru şi ochii verzi. Sincer să fiu din prima clipă în care l-am văzut m-am îndrăgostit.
K: Hei! Cine eşti?
A(Alexander): Hei! Mă numesc Alexander Blake.
K: Unde sunt?
A: La mine acasă. Eşti mai bine?
K: Da, sunt bine.. Îmi poți spune ce s-a întâmplat?
A: Te-au atacat vârcolacii.
K: Ce m-au atacat? De fapt nici nu ar trebui să fiu surprinsă. Uite cum arăt...
A: După părerea mea arăți foarte bine.
Era aşa drăguț...muream de dragul lui.. ochii lui parcă te duc în altă lume. Nu i-am mai spus nimic. Nu mai eram pe recepție.
A: Mai trăieşti?
K: Nu. Nu cred..adică voiam să spun că bineînțeles că traiesc, de ce nu aş trăi? Eram cu gândul în parte altă..voiam să spun parte altă...nu, nu...altă parte..
Mereu când îmi plăcea de cineva mă bâlbâiam, vorbeam neîncetat...pe scurt mă comportam ciudat..
K: O vaai unde îmi sunt manierele? Nu m-am prezentat..sunt Katherine White.
A: Mă bucur să te cunosc.
K: Şi eu.."Bucurat? Bucurat pentru mine e prea puțin spus", mi-am zis în gând.
K: Deeeci..cum am ajuns aici?
A: Păi după cum ți-am spus recent ai fost atacată de vârcolaci. Ei normal nu atacă oamenii, dar în general fiind în război cu vampirii te-au atacat. Eu eram prin trecere. Nu era nici teritoriul vârcolacilor, dar nici al vampirilor. Vârcolacii şi vampirii vin şi se mai hrănesc acolo. Vârcolacii fiind prin preajmă te-au văzut. Aveau de gând să te mănânce. Din neatenție şi eu eram prin preajmă. Am văzut cum te-au muşcat de mână. Am avut o luptă lungă cu ei. Până la urmă i-am înfrânt. Au plecat pe teritoriul lor cu cozile între picioare, la figurat, te-am luat acasă la mine şi te-am îngrijit. Ai pierdut mult sânge. Erai în pericol. Ei bine o săptămână a durat recuperarea.
K: O săptămână? Wow!!
A: Nu te-am mai văzut până acum.
K: Păi eu normal eram în trecere pe acolo..sau mai bine zis în goană.
A: Ce s-a întâmplat?
I-am spus totul cu lux de amănunte. M-a ascultat.
A: Stai puțin..tu eşti fiica Martinei şi a lui Christian?
K: Nu ştiu cum se numesc părinții mei. Ştiu că mama era vampir, iar mama vrăjitor. Îi cunoşti?
A: Tu nu ai auzit niciodată de ei?
K: Absolut de loc.
A: Îți voi spune o legendă. Era cândva o tânără vampiroaică pe nume Martina Marrow. Era renumită pentru curajul şi loialitatea ei. Era cel mai de nădejde vampir. Pe atunci eram în toane bune cu vârcolacii. Într-o zi vârcolacii ne-au declarat război fiindcă cineva tot intra pe teritoriul lor şi le fura din hrană. Deşi noi nu eram vinovați cu nimic am acceptat războiul ca să nu arătăm fricoşi în fața lor. Vârcolacii erau puşi pe fapte rele atunci. Erau mult mai puternici decât noi. Aşa că Martina a fost trimisă pe muntele vrăjitorilor pentru a chema întăriri. Pe drum Martina a fost atacată de vârcolaci. Deşi nu era pe teritoriul lor. Un vrăjitor şi-a făcut apariția şi a salvat-o pe Martina. Martina scăpase doar cu o rană la picior. Acel vrăjitor era Christian White. A ajutat-o pe Martina să urce pe munte. Christian White era însuşi regele vrăjitorilor. Când au ajuns pe munte Christian a trimis întăriri către vampiri. Martina a fost nevoită să rămână pe muntele vrăjitorilor fiindcă rana era prea gravă pentru a se întoarce. Pe zi ce trecea Christian şi Martina se apropiau. Dar regele suprem (acesta controla si vampirii si varcolacii si vrajitorii..etc la un loc) avea o lege strictă că creaturile de specii diferite nu au voie sa intretina relatii. Martina şi Christian au încalcat legea. Dupa mult timp s-au casatorit şi au avut şi un copil. Era fetiță. I-au pus numele Katherine. Nu a trecut mult şi regele suprem a auzit despre Martina şi Christian. Martina si Christian au luat fetita si au dat-o la o familie de oameni. Regele suprem a venit dupa Martina si Christian. Le-a ordonat sa divorteze. Ei au sfidat regele suprem şi s-au opus. Se iubeau mult. Au sfarsit arsi de vii. Ei au dat dovada de mult curaj confruntandu-l pe regele suprem. De aceea au fost scrisi in istorie.
K: Eu sunt fata lor?
A: Da. Se spune că îngerilor li s-a făcut milă de ei şi i-au pus printre stele
K: Credeam că îi voi întâlni cândva.
A: Îi vei vedea mereu pe cer.
K: Şi cine conduce acum vrăjitorii?
A: Nimeni. Tu eşti monştenitoarea tronului. Ei te aşteaptă pe tine.
K: Eu sunt prințesă?
A: Da.
Va urma..
SPER CĂ V-A PLĂCUT. V-A URMA ŞI CAPITOLUL 4 ÎN CURÂND
CITEȘTI
Misterul vieții
Nouvelles"Credeați că viața înseamnă doar plictiseală? În viață poate apare ceva sau cineva care v-ar putea schimba radical viața. Viața este un mister pe care doar noi îl putem rezolva."
