Misterul vieții

Capitolul 9- Emma

Totul îmi merge bine, până când aflu că îi pot aduce la viață pe părinții mei. Am aflat că există o vrajă pe care trebuie să o spun la miezul nopții când este lună plină. Luna plină are să vină peste două săptămâni. Această vrajă am găsit-o într-o carte. Dar dacă nu decurge bine această vrajă mă poate distruge. Nu îmi pasă. Eu vreau să îmi văd părinții. Până la urmă am reuşit ca seara să mă culc, iar dimineața să mă trezesc. Din păcate datoriile mele de regină trebuie făcute ziua. Într-o dimineață mă trezesc şi mă hotărăsc ca eu şi Alexander să facem o vrajă pentru a ne schimba înfățişarea, pentru a ne plimba prin sătuc fără ca lumea să ne aclame şi să se uite la noi umiți. Am făcut vraja şi ne-am luat înfățişări diferite. Am început să ne plimbăm printr-un târg ca nişte vrăjitori normali.
K: Haide să megem în parc.
A: Eu vreau să explorez târgul.
K: Ok, eu mă duc în parc şi tu mai explorezi târgul, este bine?
A: Bine.
Ne-am despărțit. Eu am ajuns în parc şi m-am aşezat pe o bancă privind cum se distrează copii. Deodată cineva a venit şi a început să mă strângă de gât până am leşinat fără aer. Mă trezesc. Este seară. Sunt legată cu lanțuri şi am răni pe tot corpul. Sunt într-o încăpere întunecoasă. Pe uşă apare cineva. Are o pelerină. Pare a fi o fată.
K: Cine naiba eşti? Dă-mi drumul!!
E(Emma): Sunt Emma. De ce ți-aş da drumul târfo?
K: Ce dracu vrei de la mine?
E: Tot. Vreau coroana, averea ta, chiar şi pe Alexander.
K: Nu vei scăpa uşor.
E: Deja am scăpat. Îmi voi face o vrajă pentru a arăta ca tine şi îți voi lua totul. Ai pierdut, a spus ea cu un zâmbet convingător pe față.
K: Ce ți-am făcut eu mai mă rog?
E: De mult te urmăresc. Îți ştiu fiecare mişcare. Pur şi simplu nu pot accepta ca tu să fii cea mai norocoasă decât ca mine. Ai înțeles? Eu sunt cea mai frumoasă, inteligentă şi norocoasă din lume. Nu te voi lăsa să îmi iei onoarea asta.
K: Tu ai o boală incurabilă din câte se vede. NEBUNIA!!!
E: Cum m-ai făcut?
K: Eu cred că ai auzit destul de bine.
Se apropie de mine şi dă în mine cu picioarele cu toată forța. Am încercat să fac o vrajă, dar în zadar.
E: Degeaba încerci să faci o vrajă. Puterile tale sunt ale mele acum. Ca să mă asigur că nu te vei băga în viața mea cu dragul meu Alexander îți voi schimba înfățişarea şi îți voi face o vrajă ca tu să uiți tot, după care te voi face servitoarea mea.
Alexander pov:
Simt că înebunesc. E trecut de ora 22:00 şi ea tot nu apare. Nu o pot găsi. Am căutat-o peste tot. Deodată o văd intrând pe uşă.
A: Katherine! Unde ai fost? Am fost îngrijorat pentru tine.
E( de fapt era Emma): Am vrut să văd ce faci dacă nu mă găseşti, iubi.
A sărit la gâtul meu şi m-a sărutat. Mi se pare ceva ciudat la ea. Nu bag în seamă schimbarea. Ne băgăm în pat şi adormim. Ne trezim dimineață şi ne ducem să ne facem treburile de rege şi regină. Intrăm în sala tronului.
E: Iubitule?
A: Ce s-a întâmplat dragă?
E: Am adus o nouă servitoare în palat.
A: Servitoare? Tu parcă nu erai aşa de interesată de servitoare. Îți place ție să faci curățenie.
E: Eeei bine..m-am răzgândit.
E ceva ciudat la ea. E foarte schimbată. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea. În fața noastră întră servitoarea. Are părul blond şi ochii de un alb ciudat. Parcă este posedată. Nu o bag în seamă.
E: Servitoare, apleacă-te în fața noastră. Eşti chiar aşa de neruşinată. O să procedăm altfel dacă nu mă asculți. Ea s-a aplecat.
E: Sterge-mi pantofii. Uite ce murdari sunt.
Pantofii ei sunt într-o stare perfectă. Nici măcar un fir de praf nu aveau pe ei. Servitoarea a venit şi i-a şters.
A: Katherine! Haide să discutăm în particular.
E: Ok, a spus ea nepăsătoare.
A: Spune-mi ce se întâmplă cu tine. Dintr-o dată ai devenit fix opusul la ceea ce erai. Ce ai pățit?
E: Vaaai dragă! M-am gândit că vecgiul meu caracter era patetic, aşa că m-am gândit să mă schimb. Ai ceva împotrivă?
A: Nu, am spus eu în sec.
Emma pov:
Totul merge conform planului. Acum am toți vrăjitorii la picioare. Chiar şi pe prăpădita de Katherine. Mi-am îndeplinit visul. Mă gândesc cum este să fiu regină supremă. Voi face un plan ca eu şi Alexander să fim regi supremi şi să trăim fericiți pentru totdeauna. Îmi trebuie un plan.
A: Haide să mergem înapoi în sala tronului.
E: Bună idee iubi.
Îl iau de mână şi plecăm spre sala tronului. Acolo stă slăbita Katherine aşteptând ordine. Sărăcuța. Sunt mândră de mine.
Katherine pov:
Vaai mie. Nu-mi vine să cred. Îl ține de mână pe Alexander. Trebuie să scap din lanțurile astea. Nu mai suport. Nu ştiu de ce nu mă suportă. Această măreție i s-a urcat la cap. Pur şi simplu nu mă pot controla. Corpul meu este sub posesia ei. Nu pot să rup lațurile.
A: Ce nume are aşa zisa "servitoare"?
E: Cui îi pasă? E doar o servitoare banală. Nu are importanță.
A: CARE ÎI ESTE NUMELE? Katherine! Tu mă calci pe nervi! Tu te-ai schimbat! Dacă nu opreşti această schimbare poți să îmi spui adio!
E: Gata iubi, gata! O cheamă....Cloanța. Da. Cloanța o cheamă.
A: Cloanța? Ca pe vrăjitoarea rea? Tu îmi ascunzi ceva. Voi afla. "Cloanța" poți ieşi.
E: Nu acum. Trebuie să îmi săruți mâna. La fel şi lui Alexander.
A: Nu, pleacă.
E: Faci ce zic eu! Nu pleci nicăieri. Pentru că ai îndrăznit să pleci îmi vei săruta şi picioarele.
A: AJUNGE!! Mâine să fii pregătită pentru divorț Katherine!
E: Nu! Te rog! Cloanța pleacă! Nu mă lăsa!
Eu până la urmă am reuşit să rup puțin lanțurile. Am rămas acolo. Alexander se îndreaptă spre ea şi o zguduie.
A: CINE EŞTI!! Arată-ți adevărata față că de nu o să te închid!
E: Sunt Katherine. Chiar nu ştii cine sunt? Ce prost.
A: Ce-ai spus? Mâine să te pregăteşti de divorț.
Sunt plină de nervi. Fata asta a ajuns prea departe. Îmi poate lua orice, dar nu şi pe Alexander. Acum el va divorța de mine. Dacă tărâmul vrăjitorilor rămâne în mâinile nenorocitei astea nu cred că se va termina bine. VA URMA