Misterul vieții

Capitolul 8- Noii conducători

În fața noastră au apărut vârcolacii.
J(Jack): Hopaa. Uite pe cine am găsit noi aici. Se pare că până la urmă îl vom răzbuna pe Rowen.
K: Ştiți ceva? Eu nu vreau să apară alte conflicte între noi. Rowen şi-a căutat-o cu lumânarea. Dacă vreți să pățiți ce a pățit Rowen, este alegerea voastră. De ce ați ajuns să urâți aşa de mult vampirii? Ei nu v-au făcut nimic.
J: Mai bine întreabă ce nu au făcut. Rowen mereu a fost cel mai bun lider. A spus că ne invadați teritoriul şi începeți să ne furați din hrană.Rowen pe atunci nu era lider. Rowen mereu venea rănit spunând că voi ați venit pe teritoriul nostru şi l-ați atacat. Mai şi pretindea-ti că teritoriul nostru este al nostru. Aşa Rowen a devenit liderul vostru. A fost cel mai bun lider pe care l-am avut vreodată.
K: Greşit. Vampirii nu au făcut nimic din acestea. Rowen v-a prostit ca el să devină lider. Nu a fost niciodată de partea voastră. El a fost interesat doar de el. El tot ce a făcut a fost să strice pacea dintre vampiri şi vârcolaci. Eu vă pot dovedi aceasta.
Mă concentrez şi prin magie le arăt tot adevărul.
J: Tu eşti Katerine?
K: Da.
J: Nu trebuia să ne încredem în Rowen. Ai avut dreptate. Acum ce vom face? Cine va fi liderul nostru?
K: E simplu. Cel mai loial vârcolac de al vostru. Cine este?
Vârcolacii i-au făcut loc chiar lui Jake. Eu m-am uitat prin viziuni la ce fapte eroice a făcut Jack. Şi este adevărat. Chiar este cel mai loial.
K: Păi atunci, asta înseamnă că Jack ar trebui să fie liderul vârcolacilor. Sper ca aceste neîțelegeri dintre vampiri şi vârcolaci să dispară acum.
J: Mă voi ocupa de asta Katherine. Nu-ți fă griji.
Până la urmă vârcolacii pleacă spre teritoriul lor. Eu cu Alexander ne vedem de drum.
A: Îți dai seama ce ai făcut?
K: Ăăm..da. Am făcut ceva rău cu asta?
A: E chiar bun. Tu ai adus pace între vampiri şi vârcolaci după mult timp de război.
K: Păi...ce să spun. Sunt grozavă, spun eu râzând.
Ne vedem de drum. Într-un final am ajuns pe muntele vrăjitorilor. Eei bine nu a fost aşa de frumos cum mă aşteptat. Peste tot este numai haos. Alexander avea dreptate când spunea că vrăjitorii sunt dezechilibrați fără un conducător. Am ajuns într-un mic sat. Erau mulți săteni ce se uitau umiți către mine.
S(sătenii): S-a întors. Regina Katherine s-a întors!
Toți erau umiți de apariția mea bruscă. Mi-au făcut loc şi s-au aşezat în genunchi.
K: Nu, nu, nu! Chiar vă rog. Fără plecăciuni.
Toți s-au ridicat aclamându-mă.
K: Şi unde ar trebui să mergem acum, îl întreb pe Alexander.
A: Către castel. Acela este castelul tău. Problema este că nu ştiu unde se află.
K: Hei! Mă poate conduce cineva către castel?
A venit un sătean şi mi-a arătat drumul. Într-un final am ajuns. I-am mulțumit săteanului şi a plecat. Am făcut un tur al castelului. Pe holuri sunt multe tablouri cu regele şi regina. Mai exact părinții mei. Mă uit pe tablouri şi observ că semăn mult cu mama. Mama avea părul de un argintiu şi ochii gri. Tata avea părul şaten şi ochii verzi. Ajung în sala tronului. Mă uit în jur. Totul este foarte frumos. Ajung în curte. A venit regele suprem.
R(regele): Katherine Blake. Nu-i aşa?
K: Da, majestate.
În curtea palatului s-au adunat toți locuitorii satului. Regele s-a întors către săteni şi a spus:
R: Mâine va avea încoronarea lui Katherine Blake şi Alexander Blake.
Deodată a dispărut şi lumea a început să aclame. M-am întors în palat. Până la urmă a venit şi ziua încoronării. A venit regele. S-a făcut ceremonia şi ne-a pus coroanele pe cap. Acea coroană îmi creştea puterile. Nu credeam că într-o zi voi ajunge chiar regină. Şi Alexander acea puteri. Era magnific. Pe muntele vrăjitorilor au dispărut toate dezastrele posibile de când eu şi Alexander am apărut. Vrăjitorii au intrat în conflicte cu zânele, unicornii, sirenele, zombi, si mulți alții. Eei bine, eu şi Alexander din greu am aranjat pacea dintre aceste tărâmuri cu muntele vrăjitorilor. Totul merge bine. Până când....VA URMA