Capitol 9

216 29 17
                                    

         M-am trezit de dimineata cu o durere incredibila de muschi. Am o febra musculara grava mai mult ca sigur. Nu am nevoie de un medic sa-mi spuna asta, stiam deja. Sunt obisnuita. Nu pot sa-mi misc picioarele si mainile abia le pot deplasa cativa centimetrii. Ma doare atat de rau si acum regret ca am exagerat. Sper din tot sufletul ca fratele meu este acasa, altfel cred ca voi muri pe patul asta pana vine el.

-Oppa?...Oppa?...Oppa?...JB? JaeBum???! Oppa?! YAA!tip eu si incep sa plang usor din cauza durerii.

       Nu raspunde nimeni, nu e acasa, sau cel putin asa credeam. Usa se deschide, dar cel care intra nu este JB, ci Jungkook. Fir-ar! Dintre toti oamenii, fix el. Nu voiam sa-l vad dupa ceea ce a facut noaptea trecuta. Nu voiam sa se joace cu mine. Ziua asta devine tot mai urata. Insa el avea o punga in mana pe care o lasa pe pat si apoi se aseaza langa mine.

-Te-ai trezit, printeso?spune el.
-De ce esti aici?..intreb evitandu-i privirea.
-Am venit sa am grija de tine, Jb-hyung este la repetitii. Stai linistita, o sa stau eu cu tine. tocmai de aia nu pot sta linistita. Cum iti sunt muschii? Te dor, nu?
-Ingrozitor. Nu ma pot ridica din pat, ma dor foarte tare. Atat picioarele, cat si mainile.
-Ai exagerat ieri. Serios.

       Ma priveste cu parere de rau si apoi imi da o pastila pentru dureri . Scoate din punga plina cu medicamente o crema si apoi si-o pune in palme. Aveam pantaloni scurti si un tricou. Isi indreapta palmele spre picioarele mele , dar.. nu vreaau!
-STAI!ii zic eu cu fata rosie.
-De ce?ma priveste confuz.
-Doar nu ai de gand sa ma atingi nu...?asta a sunat al naibi de jenant.
         Ofteaza si isi aseaza palmele pe picioarele mele, masandu-le de la genunchi pana la dunga pantalonilor care ridicata pana mai sus. Ma doare de mor! Chiar daca stiu ca imi va fi mai bine,  ma doare! Simt cum imi dau lacrimile, desi incerc sa ma abtin.

-Ma doare, Jungkook,ii spun dupa ce termina.
-Stiu,spune el scurt si se apropie de fata mea.
Imi inchid ochii strangandu-i puternic. Ce a facut seara trecuta m-a dat peste cap. Imi intorc capul incercand sa ma feresc, iar acesta imi saruta fruntea.
-Ce a fost asta?Credeai ca o sa te sarut?rade el batjocoritor.
-Aseara ai facut-o.., spun cu vocea slaba.
-Si vrei sa fac si acum?zambeste.
Nu stiu daca e din cauza durerii sau din cauza faptului ca ma face sa ma simt confuza, dar ma simt ofensata.
-De ce faci asta?!spun ridicand usor vocea. De ce? Si tu cauti sa iti bati joc de mine? Cu ce ti-am gresit? Aseara nu am mai inteles nimic, eram atat de obosita si totusi! Chestiile astea ma sperie.. Jungkook! Nu inteleg relatiile astea! Te rog, nu te juca si tu cu mine acum.. e complicat.
Termin lasandu-mi capul in jos, dar el imi  cuprinde barbia cu doua degete ridicandu-mi privirea spre el si imi saruta coltul gurii. 
-Ce e atat de complicat? Nu am voie sa te iubesc? Gandesti prea mult, micuto. 

Ma cuprinde intr-o imbratisare calda dupa care se desprinde si imi maseaza si bratele. Oare chiar gandesc prea mult? Nu e nevoie si de ratiune in iubire? Dupa ce termina, ma ajuta sa ma intorc pe burta ca sa imi maseze si partea musculara a picioarelor unde nu a ajuns pana acum.

-Daca imi atingi fundul te omor, ii spun ferm. 
-Care fund?imi spune glumind si simt cum depaseste putin limita.
-YAA!tip in perna. 
-Scuze, scuze, de data asta chiar a fost din greseala!exclama razand copios.

Oare?

Oare?

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Intre Iubire si Destin || BTS FanFictionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum