Intre Iubire si Destin || BTS FanFiction

Capitolul 17: Give up

Zilele au trecut, iar starea mea s-a inrautatit. Ma simt ca cea mai depresiva persoana si rad chiar si eu de mine. Am decis ca trebuie sa reiau antrenamentele, asa ca am vorbit cu Jimin. In ulima perioada devenisem dependenta de el. Spre ghinionul meu, azi aveam antrenamentul comun, in care toata trupa se reunea.

Iar Ji-Yong va fi acolo...

Iar Jungkook va fi acolo...

Am intrat tremurand in sala rece, privirile tuturor cazand pe figura mea slaba. Ma simteam constransa de presiunea atmosferei si parca afundandu-ma in propriul intuneric. Insa o atingere calda ma facu sa tresar. Era tot el. Jimin, cel care imi devenise inger. Imi inconjura umerii cu bratul sau si am pasit in camera cu peretii din oglinzi.

Inspir adanc si ma duc langa ceilalti seniori, incepand sa imi incalzesc muschii si articulatiile. Spre surprinderea mea, J-Hope ma imbratiseaza lasand chiar si un pupic delicat pe crestetul meu. Urma afectiunii sale aproape ca ma face sa plang, dar doar imi afund fata in pieptul sau.

Ji-Yong si See-Hee discutau de nu-stiu-ce haine de firma. Am ramas socata atunci cand Taehyung mi-a spus acum cateva zile ca, in ciuda intamplarilor, Jungkook nu a ramas cu ea.

-Sa incepem! spune Namjoon batand din palme; ei urmau sa ne fie background dancers, motiv pentru care erau toti acolo.

Insa in ciuda indicatiilor lui, cele doua fete nu s-au aratat interesate.

-Ah Ro... tu esti lidera trupei..

-Si eu ce sa fac, Namjoon?

-Trebuie sa le aduci aici. Imi pare rau, micuto.

Asta imi mai trebuia, gandesc eu.

-Ji-Yong.. See-Hee.. incepem.

-N-am chef, spune See-Hee strambandu-se.

-Trebuie sa o facem-!

-Nu ne pasa! Ce nu intelegi?! imi taie Ji-Yong vorbele. Fi tu catelusul loial si lase-ne pe noi in pace. Du-te si plangi ca te-a inselat "iubi"; spune razand. Eu m-am saturat sa joc pe fata cuminte.

O privesc cum isi admira unghiile false ca personalitatea ei. O urasc asa cum nu am urat niciodata pe nimeni. Simt cum gandirea mi se intuneca, neascultand mustrarea pe care o primeste de la Jungkook.

-Ji-Yong, nu fi nesimtita-

-Pana aici! spun hotarata. Furia ma acaparasera; nu vreau sa mai fiu bataia lor de joc. E-eu renunt! N-nu vreau sa mai am de-a face cu voi vreodata, chiar daca asta inseamna sa renunt la visul meu! Nu mai vreau viata asta! tip tremurand si le privesc cu sincera mea ura.

Jungkook era in aria mea vizuala, asa ca i-am observat privirea socata. Sunt sigura ca si ceilalti erau la fel. Si eu sunt la fel. Socata, insa hotarata. Ii aud doar glasul lui Jimin chemandu-mi numele disperat, dar eu deja fugisem spre biroul producatorului.

Ii simt prezenta lui Jimin alergand in urma mea, insa eu intru direct in incaperea unde aveam sa-l gasesc pe Bang-ssi. Secretarul lui era acolo, aducandu-i niste foi celui care statea pe scaunul de la birou. Amandoi ma privesc nedumeriti si abia atunci intrebarea lui ma face sa realizez starea in care eram.

-Ah Ro, de ce plangi?intreba Pd-nim venind spre mine si apucandu-mi umerii.

-Pd-nim.. e-eu nu mai po-pot.. V-vreau s-sa a-anulez con-contractul..! spun suspinand, iar Jimin care ma urmarise intra glont in birou, observandu-mi stare deplorabila.

-Ah Ro, hai inapoi! Hai sa rezolvam asta, nu te grabi! se ruga agitat.

Bang-ssi se uita ba la Jimin care era ingrijorat, ba la mine care plangeam. Ofta si lua decizia de a purta o discutie cu mine.