Cavalerul Negru

Capitolul 24: Iertarea

                                                 

Quaser se plimbă de colo în colo în fața sobei foarte agitat. În mintea lui tot îl frământa întrebarea: "Unde am gresit?" , provocând multe dureri de cap. Demonul apare din umbră cu un zâmbet sadic și satisfăcător.

- Dragul meu! spune acesta. Nu te mai complica! Fata aceea ți-a provocat destule probleme! Distruge tot ce este legat de ea!

Acesta nu răspunde. A rămas mut de uimire. Să distrugă biblioteca împreună cu tot cea mai rămas este singura cale de a o uita. După o secundă uită de întrebare, se apropie de foc și începe să incanteze. Dar când să înceapă, flacăra începe să se lumineze, începe să iasă din cuptor şi îl cuprinde pe prinţ. Acesta începe să strige, închizându-şi ochii.

După o secundă Quaser îşi deschide ochii şi îşi dă seama că se află într-un loc unde predomină un albastru spre alb cu nişte diamante care sclipeau sfioşi. Ochii acestuia se măriră de uimire când vede frumuseţea peisajului.

În faţa lui, vine o lumină, care se apropia de el. Încetul cu încetul se preschimbă într-o preafrumoasă fată cu un păr blond auriu ca soarele.  Aceasta poartă o rochie lungă de un alb ca zapadă. Ea începe să zâmbească la el ca un copil, fără să zică nimic. Când îi vede chipul vesel, acesta se înfurie pentru că ea era blondina într-un chip de înger.

- Pleacă de aici nenorocito! strigă acesta.

Ea nu auzise şi începe să se apropie de el din ce în ce mai mult. Aceasta îşi apropie mâna de obraz, dar el o loveşte cu braţul drept. Fata nu observă nicio durere şi fără să mai ezite aceasta îşi apropie rapid braţele de gâtul lui, punând capul pe umărul stâng, formând o îmbrăţişare.

Quaser nu mai ştia ce să zică, dar află dintr-un moment răspunsul la întrebarea sa. Ea este nevinovată, ea îl iubeşte, iar povestea Dianei nu este altceva decât o inspiratţe scrisă din inconştienţă. Lacrimile acestuia începe să picure pe obrazii acestuia, se citea regretul după chipul său.

- Lea... spune acesta pe un ton jos şi răspunde îmbrăţişăriii cu patimă.

Dar nu dură mult această îmbrăţişare fiindcă chipul blondinei dispare, revenind incet-incetisor la realitate. Printul clipeste de doua ori si isi da seama ca era inca in Sala Principala, demonul era langa el cu un zambet malefic. Acesta se infurie si isi intoarce capul la fantoma.

- Buna treaba Surge! spune Printul.

- Eu nu sunt Surge! il contrazice vrajitorul. Eu sunt demonul tau!

- Nu mai juca teatru! tipa demonul, facand pe Surge sa caste gura de uimire. Ai incercat sa ma manipulezi ca sa o poti rapi pe fata! De data asta planul tau a dat gres!

- Dar... dar... se balbaie vrajitorul.

- Eu ma duc jos sa i-au un aer liber, dupa am sa ma intorc si am sa te omor! il ameninta Quaser pe impostor. Cand lipsesc sa nu incerci sa faci nimic prostesc, ori am sa-ti faram capul!

Iar acesta se indeparta de el. Impostorul se preschimba repede in forma sa reala, iar cu vocea sa originala incepe sa tipe la Print:

- Nu pleca, Sire! Eu nu mint, chiar spun adevarul!

Dar demonul nu il mai ascultau si tranteste usa, indreptandu-se spre pivnita.

***

Blondina a incercat de mai binde o ora sa doarma, dar nu putea din cauza luminii puternice ce se reflecta spre ea. Neavand nimic de facut, aceasta se ridica in picioare si incepe sa danseze, uitand faptul ca este inchisa. Aceasta intra direct intr-o stare de visare. Ea ingana in gand un cantec, in timp ce aceasta danseaza in fata astrului selenar ca o preafrumoasa fecioara care face miscari gratioase. Ea isi reaminteste de lectiile de balet pe care le-a urmat cand era la scoala generala. Ea intotdeauna i-a placut arta baletului si a asociat-o cu un dans al ingerilor, o poezie fara cuvinte in care aceasta isi putea exprima sentimentele. Dar nu dura mult arta puritatii pentru ca mama ei, o femeie cu multe pretentii, i-a interzis sa se mai duca. Timp de optsprezece ani a incercat sa o convinga pe fiica ei sa fie un mode si a invatat-o arta modelling-ului, dar cum nu a reusit, ea si-a gasit un iubit potrivit pretentiilor sale.

Revenind la realitate, aceasta continua dansul pana cand aude o scartaitura de la usa. Atunci, ea se opreste si se prabuseste.

El intra, se apropie incetisor de fata pana cand se prabusi in genunchi.

- S-a intamplat ceva? se mira Lea.

Acesta nu ii raspunse, el isi apropie bratele de gatul, asezandu-si capul de umarul stang al fetei, formand o imbratisare puternica.

- Lea! spune Printul pe un ton încet. Ma poti ierta?

- Te iert! spune blondina cu ochii in lacrimi.

Aceasta incepe sa zambeasca si sa planga in același timp sub imbratisarea selenara.

***

- Ai grija unde pui botul? spun eu enervata, cand il vad pe Robert punând cotul la spate

- Vreau si eu sa vad! se plange brunetul.

- Se imbratiseaza, nimic altceva! raspund. Acum, i-ați cotul de pe mine!

- Nu vreau! raspunde acesta sarcastic.

- Robert, imi strivești spatele! il implor.

- Doar daca imi dai un mic sarut! spune el.

- Poftim? ma mir inrosindu-ma.

- M-ai auzit! spune acesta.

Robert isi apleaca capul si incepe sa ma sarute pe obrazul drept. Eu ma inrosesc ca o roșie, obrajii incep sa transpire de emoții. Inima incepe sa bată din ce in ce mai tare, fiind in al nouălea cer, iar pielea mi s-a facut de gaina.

Imi închid ochii si incerc sa ma calmez