Cavalerul Negru

Capitolul 9: Portalul

                                                 

În fiecare vară, arcadienii sunt martorii ai unor furtuni năpraznice. În nici un alt loc, in ţinutul acesta, nu plouă şi nu bate vântul cu atâta furie, ca pe crestele de piatra ce domină tărâmul soarelui peste mări. Frigul ce coboară în vale  şi îi sileşte oamenii să-şi acopere trupul. Corabia cerului nu stătu multă vreme şi acoperă lumina eternităţii cu mantia morţii. Un vânt subțire bate în curtea palatului. Masa de aer, deplasându-se în jurul cetăţii luminoase ca un uragan. A început de-a dreptul furtuna.

La auzul tunetului, curtenii se adăpostesc în casele lor, numai  eu şi stăpânul Raul eram afară. Îl conduceam spre locul indiciului

- Mai este mult de mers Rio! spune magicianul. Se apropie deja furtuna!

- Aproape am ajuns stăpâne ! spun eu inspăimântată.

Locul în care trebuiam să ajungem este în fântâna regală care se află în apropiere de Harem. Din câte mi-a spus tata, acolo petrecea în cea mai mare parte mama mea cu prietenele sale. Eu nu am nici o amintire despre ea pentru că el îmi spusese că aceasta murise cand m-am născut. Îmi aduc aminte din poveştile spuse de la curte cum că fântâna era considerată un portal spre lumea oameniilor. Sunt destul de curioasă şi de aceea îmi grăbesc paşii cât pot eu de mult.

- De ce te grăbeşti! spune Raul. Zici că fugi, nu alergi!

- Ca să ajungem mai rapid! spun eu .

- Ţie frică de mine?

- Nu stăpâne! spun eu , intorcându-mi capul spre privirea înspăimântătoare al stăpânului

- Dar de ce tremuri şi fugi de fiecare dată!  Sunt cumva un monstru pentru tine?

- Cam aşa...

- Poftim?

- Nu sunteți un monstru, scuzaţi-mă!

- Asta este locul indiciului?

- Dap!

- Serios? Tu încă mai crezi in poveştiile ăstea idioate!

- Stăpâne, lasă-mă să îţi explic...

- Ce sa îmi explici, obraznicătură mică! se enervă stăpânul și începe să mă ciupească și nu este prima oară.

- Stăpâne Raul, ascultaţi-mă!

- Rio ai optsprezece ani! Maturizează-te odată, nu mai eşti copil!

Pe când acesta mă ciupi în continuare de obrazi, o lumină albastră apăru în fata noastra, făcând ca oceanul de munți şi oceanul să lucească puternic.

- Ce este asta? spune magicianul oprindu-se din ciupit.

- Stăpâne! îl informez . Aceasta fântână ne oferă nişte informaţii precise despre dispariția lui Quaser, în plus îl focalizează unde se află acuma.

- Nu am știut asta! .De ce nu mi-ai spus de la bun început!

- Pentru că tu erai ocupat să mă ciupiţi! spun eu furioasă.

Apa începe să se ridice, luând forma unei sfere şi începe să ne arate , secvenţele în care vrăjitorul se prezentă, luarea sângele şi aruncarea, în lumea oameniilor.

- Nemernicul de Surge! se enervă Raul.

- Ce este cu el? mă mir eu.

-  Vrea puterea in Valhania! L-a trimis în lumea oameniilor ca să pună mâna pe sceptrul regal! El nu ştie că în spatele umbrei sale, îl bântuie trecutul! O să plătească pentru asta!

- Ce ne facem acum?

- Nu avem de ales decât să mergem în lumea oameniilor ca să îl recuperăm!

- Asta înseamnă că trebuie să trecem de Portal?

- Aha! spune acesta şi începe să se apropie de fântână.

Oceanul de munte începe să se învârtă ca un uragan începând să se deschidă ca o uşă, arătând o prăpastie adâncă. Cu vântul de afara care devenise mai puternic, masca acestuia începe să fie scoasă şi aruncată peste tot. Acesta nu mai stătu pe gânduri şi se aruncă în fântână.

- Stăpâne! strig eu, arucându-ma alături de el în abisul marin, ca apoi să strige din toţi plămânii. Aţi înnebunit, stăpâne ! Ce fel de Portal mai este şi asta?

Ajungându-se în adâncul prăpastiei, o lumină albăstruie începe să se lumineze, dând semn ca am ieşit din tărâmul Arcadiei.

În orașul Moonpolis, era un trafic imens, după amiaza. Oamenii se grăbeau ca să ajungă spre casele lor. În canalul din centru traficului, stăpânul deschide capacul de la canal în care ne-am prăbușit. Pielea mea este palidă, dupa ce am simțit o doză de adrenalină, cu care am închis ochii, în timp ce obrazi sunt acoperiţi de lacrimi. Mă doare cumplit gâtul de atâta strigat.

- Eşti bine Rio! îmi spune Raul. Răspunde-mi!

- Unde suntem noi? spun eu pe un ton încet.

- Suntem în lumea oameniilor! spune magicianul serios.

Şi ieşim amandoi din canal.