Cavalerul Negru

Capitolul 23: Trecutul lui Robert

                                           

Este ora douăsprezece noaptea. Eu, stăpânul și Robert coborâm scările în întuneric, îndreptându-ne spre ușă. Raul, fiind primul care deschide ușa și ne lasă pe mine și pe brunet să intrăm.

- Să nu stați mai mult de treizeci de minute? ne avertizează magicianul, dupa ne închide ușa.

- Stai linistit că nu o să stăm prea mult! râde Robert.

- Foarte amuzant! spun eu pe un ton sarcastic. Haide!

Și continuăm să mergem până când o vedem pe blondină. Chipul ei este schimbat, fiind mai palidă, iar la picioare este înghețat și vânătă și mai presus de toate fata dormea.Ne apropiem de ea și ne așezăm în genunchi. Băiatul începe să o ciupească pe obrazul rece, făcând-o să se trezească.

- Robert... spune aceasta cu o voce joasă. Ești chiar tu?

- Da sunt eu, Lea amice! spune acesta bătând-o din umeri.

- Mă  bucur să te văd! spune aceasta zâmbind sec, după îşi întoarce capul la mine. Bună Rio!

- Salut! spun eu pe un ton timid.

Blondina mai continuă să zâmbeasă, fără să îşi dea seama că lacrimile acesteia încep să picure pe obrazii vineţi. Robert văzând-o, îşi apleacă capul în jos, întristându-se.

- De ce plângi? o intreb eu pe aceasta.

- Nu plâng! mă contrazice fata. Mi-a intrat o muscă în ochi!

- De ce minţi, Lea! spun punând mâna la umeri. Spune-mi care este motivul şi te voi ajuta cât pot eu de mult! Să nu îţi fie frică că eu nu sunt asemeni lui!

Văzându-mi chipul, aceasta începe să plângă şi mai mult. Nu ştiu ce i-a făcut domnul Mare şi Tare, dar aşa nu se interoghează un prizonier, cel puţin nu a făcut nimic grav. Doar a ieşit în oras şi a scris un amărât de capitol despre Diana. Nu cred că s-a înfuriat dintr-o dată. Singura variantă este să fi fost manipulat de o persoană destul de inteligentă.

- Lea, nu plânge! încerc să o consolez. Eşti nevinovată, dar el nu ştie că spui adevărul!

- Rio, nu  poţi să o ajuţi cu nimic! intervine Robert.

- De ce? mă mir.

- Am trecut şi eu prin această experienţă! spune acesta serios, ridicându-şi capul.

- Din cauza Cordeliei? întreb eu.

- Este mult mai întunecat decât asta! spune el, iar blondina încetează dintr-o dată să plângă. Asta s-a întâmplat când eram mic! Nu cred că o să vă placă, dacă am să vă povestesc!

- Nu mă interesează! spun eu. Vreau să ştiu trecutul tău!

- Bine! oftă acesta şi începe să povestească. M-am născut dintr-o familie, care m-au crescut şi m-au învăţat principiile dragostei. Mama era o casnică şi o bucătăreasă excepţională, iar tata a lucrat la bancă. Când am împlinit patru  ani, au venit si vremurile intunecate. El a fost dat afara pentru ca a incercat sa o seduca pe sotia sefului. Atunci acesta, ne mai avand o alta speranta pentru gasirea altui loc de munca, a cazut prada alcoolului. In fiecare seara venea bat de la carciuma, ma batea pe mine si pe mama in acelasi timp! Poate ai vazut vanataile de la spate cand m-ai tratat!

Imi aduc aminte cand am ajuns in biblioteca, in Sala Principala, l-am asezat. Am scos camasa si dupa m-am dus sa aduc un spirt. Cand m-am intors, m-am socat cand am vazut la spatele lui trei vanatai de un galben spre verde. Deci nu exista o alta explicatie decat ce imi povesteste el.

- De unde au aparut? intreb eu.

- Au aparut in urma ultimelor lovituri! raspunde brunetul si incepe din nou sa povesteasca. Intr-o seara cand citeam o carte, mama mi-a spus sa nu ies din camera mea si sa nu fac zgomot. Dupa cinci minute, a venit tata beat si iar a inceput sa se certe. Am pus cartea la cap, incercand sa nu mai aud zgomot. Dupa o jumatate de ora, ies din camera si vad cum tata o palmuieste pe mama, care avea la mana stanga o valiza. Vroia sa ma lase pe mana tatei si sa plece. Aceasta fiind ultima picatura pe pahar, ea a plecat val vartej fara sa mai stie ca eu mai existam in acel infern. Mi-am intors capul la el si cu o frica puternica, am fugit la mine camera, bagandu-ma in pat si punandu-mi perna pe cap, tremuram de spaima. Acesta a intrat ca fulgerul, m-a tras de un picior, scotandu-ma din pat si trantindu-ma pe jos. A inceput sa imi rupa tricoul si cu cureaua cea noua, a inceput sa ma biciuiasca pana cand am ramas incostient. A doua zi m-am trezit in baie, in cada. Ma ridic si si dintr-o data simt intepaturi. Am iesit din baie si ma indreptam spre sufragerie. Tata dormea cu bautura la mana. M-am infuriat si am inceput sa fug, fara sa o mai privesc inapoi plangand in hohote, pana cand m-a gasit o batranica, care ii s-a facut mila de mine. O chema Martha. Atunci, ea m-a dus la casa ei si am stat pana cand aceasta murise din cauza atacului de inima, dar nu inainte de a imi mosteni acest apartament la care locuiesc si acum! Asta este tot!

- Deci asta este motivul in care locuiesti n aceea casuta! spun eu mirata. Ai plecat de acasa din cauza unui animal!

- Exact! spune acesta.

Si aud cum se scartaie usa. Stapanul Raul a venit, deci cele treizeci de minute s-au scurs. Ne ridicam in picioare, Robert ia mana blondinei si o saruta, pe cand eu ii zic:

- Pa, Lea! Fii puternica si totul va fi bine!

Si incepem sa ne indepartam de ea. Imi intorc inca o data capul la ea si o vad zambiind sfios.

Zambesc si eu la fel, dupa ies repede din pivnita.