Nu pot să visez!

Capitolul II

          Luni dimineața, Noah pătrunse în spațiul pe care îl deținea la etajul treizeci al unei clădiri destinate birourilor. Secretara lui, Cindy, care tocmai făcea cafea, se întoarse surprinsă să audă pași. Era încă devreme.
            -Oh, bună dimineața, domnule Braxler, zise ea.
          -Bună dimineața, Cindy. Vrei să-i spui lui Mark, când ajunge, să vină la mine în birou? întrebă el, apoi adulmecand mirosul cafelei proaspăt măcinate, adaugă: și până atunci, adu-mi și mie o cafea, te rog!
            -Bineînțeles, domnule Braxler!
          După ce intră în birou, își lăsă servieta pe unul din fotolii și se îndreptă spre peretele de sticlă care îi oferea o minunată priveliște a New York-ului. Deși părea că e absolvit de priveliște, nu o vedea de fapt. Furia pe care o simțea în urma incidentului de sâmbătă nu scăzuse deloc in intensitate.
          De câte ori își amintea că fusese amenințat cu moartea, îi venea să urle. Cineva, probabil mafia italiană, care își dorea și ea să cumpere Rossini Components îl amenintase! Nici acum nu îi venea să creadă. Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât mai hotărât era să cumpere Rossini Components.
          Se gândi de zeci de ori in weekend-ul care trecuse, daca ar fi putut evita întâlnirea cu bruta aceea. Își făcu în minte mai multe scenarii despre cum ar fi putut să scape din stransoarea lui. Dar oricum ar fi privit lucrurile, își dădea seama că nu ar fi avut nici o șansă. Cel care-l atacase era un bărbat masiv, puternic, probabil un luptător profesionist sau un militar care se antrenase ani de zile.
          Când Mark intră în biroul lui, Noah se afla în același loc, în fața panoramei orașului, iar cafeaua lui se răcise deja, fără să fi băut măcar o dată din ceașcă.
            -Bună dimineața, șefule, ai vrut să mă vezi? întrebă el intrând în birou și închizând ușa. Dacă ți-am lipsit în weekend, puteai să mă suni, continuă acesta zâmbind.
          Noah reveni de la fereastră și se așeză la birou.
            -Stai jos, Mark! zise el pe un ton serios.
            -Aha, e o discuție de afaceri, constată el.
            -Cum stăm cu proiectul Rossini?
          Mark se gândi puțin și apoi clatină din cap.
            -Nu am noutăți pentru tine. Negocierile nu s-au terminat, dar așa cum ți-am spus, avem 90% șanse de castig. Bineînțeles, o să mai dureze ceva negocierile. Două, poate trei săptămâni, iar apoi pasăm mingea în terenul lor și așteptăm să ia o decizie.
            -Mark, nu mă interesează cât mă costă, fă în așa fel încât oferta noastră să fie acceptată, zise Noah privindu-și prietenul în ochi.
          Își puse mâinile pe birou, iar mâneca sacoului lui se ridică, făcând astfel vizibil bandajul pe care îl avea la încheietura mâini drepte.
            -Ce ai pățit la mână? îl întrebă Mark încruntat.
            -Am avut o intalnire cu un luptător profesionist, sâmbătă dimineața, în timpul alergării.
            -În parc? De ce Dumnezeu era un luptător ...?
          Noah oftă și zise:
            -Să spunem că era o namila de om și că m-a imobilizat de la spate. Mi-a pus un braț în jurul gâtului și mi-a tras mâna la spate.
          Mark rămase cu gura căscată, iar după un timp îl întrebă:
            -Tu ești serios? Dar de ce?
            -Mi-a spus să abandonez proiectul Rossini, altfel data viitoare când ne întâlnim, va fi și ultima oară.
          Se scursera câteva minute în tăcere, Noah retrăind încă o dată scena, iar Mark încercând să asimileze informația.
            -Dumnezeule! Nu-mi vine să cred! Te-a amenințat cu moartea?
            -Nu cu aceste cuvinte, răspunse Noah, negând din cap. Dar ca să fie sigur că îl iau în serios, mi-a sucit mâna...  Ca să nu mai zic că era să mă sufoce.
          Mark îl privi cu îngrijorare.
            -Ești bine? De ce nu m-ai sunat?
          Noah își drese vocea.
            -După ce am putut să respir din nou, m-am dus la urgență... Sincer să fiu, m-am simțit jenat de faptul că nu am putut să mă eliberez din mâinile lui.
            -Noah, zise Mark uimit, ai zis că era luptător profesionist! Ce puteai să faci?
            -Nu știu dacă era luptător profesionist, zise Noah iritat. Poate era militar... în orice caz știa metoda perfectă pentru a mă imobiliza... Totuși, era imens... era cu vreo zece, cinsprezece centimetri mai înalt decât mine, Mark, și eu am un metru și optzeci și doi de centimetri.
            -Nu aveai ce face, Noah. Cum e mâna?
            -E mai bine. A început să se desumfle. Trebuie să o mai țin bangajată câteva zile, zise el, privindu-și mâna.
          Fu rândul lui Mark să se ridice și să se îndrepte spre peretele de sticlă. Începu să se plimbe prin fața lui cu mâinile în buzunare. După câteva minute de tăcere, se întoarse spre Noah și zise:
            -Deci, în concluzie, cineva vrea ca tu să renunți la negocierile cu Rossini Components.
          Noah încuviință, iar Mark zâmbi trist.
            -Păi, atunci acel cineva nu te cunoaște, trase el concluzia. Pentru că, dacă te-ar cunoaște, ar ști că tu ai face exact opusul. Nu-i așa că acum ai să faci tot posibilul să cumperi Rossini Components?
          Noah îl privi în ochi și îi spuse:
            -Mă cunoști doar!
            -Da, așa e, te cunosc, zise Mark, apoi se așeză în fotoliul din fața lui Noah. Foarte bine, vom continua proiectul, dar vom face niște schimbări.
          Noah își arcui sprâncenele când îl auzi și îl întrebă:
            -Pardon? Cine e șeful aici?
            -Tu ești! Dar Noah, tu ești și cel mai bun prieten al meu! Și trebuie să ținem cont de pericol. Așa că o să angajăm un bodyguard pentru tine.
            -Ce? Nici nu mă gândesc! îi zice Noah răstit. Nu o să mă ascund în spatele unui bodyguard! Nu vreau să se înțeleagă că mi-e frică!
            -Noah! Fi serios și gândește-te o clipă! Oamenii ăștia nu glumesc! Îți știu programul! Au știut unde să te găsească sâmbătă dimineața, la ora șapte!
            -Așa e, dar... încercă Noah să spună...
             -Nu mai discutăm! O să îl sun azi pe șeful agenției care asigură paza în clădire.  Probabil că o să poată să-mi recomande pe cineva.
            -Mark oprește-te! zise Noah ridicând mâna. Recunosc că amenințarea e serioasă, dar nu vreau un bodyguard. Mai bine găsește pe cineva care să-mi predea niște tehnici de autoapărare sau lecții de arte marțiale.
          După câteva momente de cumpănă, Mark zise:
            -Bine, lasă-mă două zile să găsesc o soluție. O să-l sun pe Gruger să găsească pe cineva potrivit.
            -Bine, zise Noah, încercând să zâmbească. Îți mulțumesc mult, Mark! Și pentru că îți faci griji pentru mine!
          Încercând să evite un moment stânjenitor, Mark zise pe un ton poruncitor:
            -Până nu găsim o soluție la problema asta, stai în casă! Fără alergări în parc.
            -Bine, zise Noah, gândindu-se că are banda de alergare în apartament. Totuși, nu pot să mă ascund în casă! Și apoi sâmbătă trebuie să participăm la Gala pentru susținerea tinerilor afaceriști.
            -O să găsesc o soluție până atunci, bombăni Mark ieșind din birou.