The Way You Are

Capitolul 4

Lucas Reeves (Thomas Davenport) la media.

Capitolul 4

Christian m-a trezit în jurul orei 10. Dormeam atât de bine pe acea saltea încât voiam să o iau acasă și să o pun în locul patului meu. Deși tind să cred că altcineva e responsabil de asta. Mă simt foarte odihnită și energică și am o stare numai bună pentru petrecerea de diseară.

- Poftim, spune Christian când îmi întinde două mandarine decojite de el. Fără să mă ridic, le iau și le pun deasupra abdomenului începând să mănânc una.
Privirea sa mă urmărește atent iar tot corpul mă arde. Un gând mă trăznește dintr-o dată când îi văd privirea înfometată. Iau o bucată între degete și mă întind către el. Se încruntă până își dă seama ce vreau să fac. Îl hrănesc dar cu toate astea, expresia ochilor săi nu se schimbă. Mă privește de parcă m-ar devora pe mine și nu mâncarea. Deschide ușor buzele, eu înaintând bucata de mandarină. Foarte ușor mi-a atins buricele celor două degete, cu buzele. Deși atingerea a fost de scurtă durată, am putut simți cât de moi și fine îi sunt. Aș putea să le modelez ca pe plastilină. Râd înăuntrul meu la acest gând copilăresc.
Apoi am continuat eu și iar el, tot așa până am terminat ambele mandarine.

- Foarte frumos din partea ta. Daca mă răsfeți e posibil să mă obișnuiesc.

- Ăsta nu e răsfăț! Păreai doar hămesit și am zis să nu fiu egoistă. Mama m-a învățat ca e bine să împart cu ceilalți, încerc eu să mă scot din situația asta cât mai frumos posibil.

- Și cu toate astea mă simt special. Hai! Zi că nu-i așa? Râde el când se ridică în picioare. Ochii mei îi analizează fiecare trăsătură a corpului, din nou! Dintr-un motiv necunoscut nu mă pot sătura din a-l privi la fiecare ocazie pe care o prind. Postura sa este foarte impunătoare în orice moment, în mod normal m-aș fi simțit subjugată dar nu și cu el fiindcă are acei ochi blânzi dar care ascund ceva. Ca și când se teme de ceva în fiecare moment iar eu vreau să descopăr ceea ce el ascunde de restul lumii.

Dau din umeri, arcuindu-mi o sprânceană, apoi adaug cu o foarte mică tentă de flirt.

- Nu mă pronunț cu absolut nimic acum. Te las pe tine cu munca grea, de a descoperi dacă într-adevăr ești special sau nu. Mă ridic, trec pe lângă el privindu-l cu coada ochiului iar buzele lui au format un mic rânjet care m-a făcut să înghit în sec. Nici expresia ochilor săi nu a trecut neobservată și nu pentru că ar fi fost înspăimântătoare ci pentru că era acel gen de privire care îmi arăta că s-a prins de jocul pe care îl încep iar el e foarte bucuros să intre alături de mine, existând un singur câștigător.

Deși eu doar vreau să îl tachinez.

- Acum, te rog să nu te întorci. Vreau să-mi schimb bluza. Tot eu sunt cea care acum încearcă să schimbe subiectul. Sper să-mi și reușească. Găsesc repede cu privirea bluza mea pe scaunul din fața mesei. Cu atenția către el pentru a-l surprinde în caz că vrea să se întoarcă, fac schimbul de bluze în cel mai rapid mod posibil. El a rămas în aceeași poziție.

Mă apropii de el cu intenția de a-i înmâna tricoul dar mă surprinde când se întoarce brusc cu fața la mine. După ce tresar, speriindu-mă pentru o secundă, constat că e foarte aproape de mine. Atât de aproape încât îi simt respirația caldă pe fața mea. Îmi ia materialul din mână și și-l trage repede pe el.

- Hai sa luăm un mic dejun așa cum se cuvine, ce zici?

- Nicio altă propunere nu mi se pare în acest moment mai tentantă ca asta.

Niciun alt drum nu mi s-a părut mai chinuitor ca ăsta, până la mașină. Aseară, din cauza întunericului nu ne-am dat niciunul seama ca pe jos nu este altceva decât noroi. Acum e o adevărată mocirlă! El are bocanci așa că încerc să mă țin după mișcările sale, până am ajuns la un mare lac situat fix în mijlocul drumului și care se întinde până printre copacii groși, culmea că este exact în fața mașinii.