The Way You Are

Capitolul 2

Christian Reeves (Nick Bateman) la media.

Capitolul 2.

Ajunul Craciunului. Ceva ce toti abia asteapta. Mai putin eu, tot ce imi doresc este o baie fierbinte. De 2 ore ma chinui in varful unei scari sa agat luminitele de Craciun. Matthew a reusit sa scape dar cand il prind va fi vai de el.

Dupa alte zeci de minute termin insa pot sa jur ca am facut hipotermie. Merg precum un robot uzat si ruginit. In casa, caldura este cea mai buna pentru mine in acest moment. Decoratiunile interioare au fost facute de mama care imi intinde o cana de ciocolata fierbinte.
- Multumesc de ajutor, ma saruta pe obraz si zambesc.
Cum locul meu in fiecare iarna este cel din fata seminelui, mi-l revendic si de data asta. Se aude trosnetul lemnelor, ceea ce imi aduce aminte de copilarie.
Telefonul mamei suna undeva in spatele meu dar il ignor. Ma bucur doar de ciocolata asta!
-Desigur. Va asteptam maine, atunci!
Asta e tot ce mi-a atras atentia. O privesc curioasa.
- Un prieten doar ce a venit din Europa si ne viziteaza maine impreuna cu fiul sau.
Ridic din spranceana fara alte intrebari, desi as putea sa-i adresez cateva avand in vedere zambetul ce i s-a asternut pe fata si ochii care sclipesc, parca aducandu-si aminte de ceva foarte placut din trecut. Apoi se schimba la fata si pleaca imediat.
Nu mai acord atentie asa ca revin la cana mea pe jumatate goala.

Fac un dus cat mai fierbinte si ma bag in pat. La nici 8 seara mie mi-e somn.
Cu ochii in telefon imi aduc aminte de Christian. De ochii lui, mai precis. In fiecare seara imi apar in minte, alaturi de gropitele alea gingase si inocente. Inca ma intreb daca in vacanta asta il voi revedea...

***

Ma decid greu asupra tinutei de azi asa ca momentan aleg sa stau in pijamale. Pana la urma, ce daca e Craciunul? In familia noastra, abia dupa cina se impart cadourile dar de cativa ani am inceput sa nu mai simt aceeasi dorinta. Am trecut peste faza cu lucrurile materiale.
Cobor in bucatarie, mama aseaza niste farfurii cu mancare si dulciuri.
- Craciun fericit, mami! O iau in brate puternic urandu-mi si ea acelasi lucru.
- Imbraca-te, intr-o ora ne vin musafirii.
- De ce asa devreme? E abia 11.
- Ei, cina se va servi mai devreme anul acesta. Ajuta-ma cu alea doua platouri sa le duc in living.
- Ceilalti? Intreb dupa ce le asez.
- Shane s-a dus sa cumpere ceva de baut iar Matthew se pregateste.
- Atunci urc si eu.

Arunc pe mine niste blugi albi si o bluza rosie. Specific sarbatorilor, nu?
Machiatul a durat atat de mult incat am auzit soneria jos. Dintr-o data imi doresc sa termin mai repede ca sa-i pot vedea.
Dupa ce imi intind rujul mat de un rosu sangeriu, aplic parfumul si ma indrept catre living. Se aude doar o voce necunoscuta, iar de alta sunt sigura ca am auzit-o undeva...
Dupa ce pasesc in interiorul incaperii, toate privirile sunt indreptate spre mine. Mama, tata, barbatul necunoscut si... oh Doamne, ala e Christian?
Raman cu privirea blocata in a lui si dupa expresia sa, si el e la fel de surprins ca mine.
- Buna, reusesc sa pronunt intr-un final.
- Craciun fericit, Sienna! Barbatul ai carui ochi i-am visat zi si noapte, se indreapta catre mine cu un buchet de flori in mana. Imi retin un zambet cand il iau apoi ne sarutam pe obraji. Aceste 3 secunde in care buzele lui mi-au atins pielea s-au simtit ca o eternitate. Ma simt coplestia de un sentiment ciudat, un sentiment care nu-mi place pentru ca o singura data l-am simtit si asta acum multi ani.
- De data asta am fost atent si nu te-ai dezechilibrat. Zambeste lasandu-si dantura perfecta la vedere. Zambesc si eu, aproape rad.
- Foarte frumos din partea ta!
Il privesc direct in ochii negri si desi imi vad reflexia, simt cum ma cufund intr-o gaura fara fund.
- Va cunoasteti? Vocea mamei este cea care rupe brusc toata atmosfera dintre noi.
El se intoarce cu fata catre ei dar ramane langa mine.
- Da. De saptamana trecuta.
Un alt barbat, mult mai matur, vine spre mine.
- Craciun fericit, Sienna. Intinde mana. Lucas, imi pare bine.
- Incantata si Craciun fericit.
Deci el e tatal lui Christian. N-as fi zis la cat de bine arata pentru varsta lui. Si nici nu prea seamana daca ii analizez putin. Ochii de un verde amestecat cu caprui sunt prea diferiti iar trasaturile feței sunt prea ascutite spre deosebire de Christian.
Atmosfera deja s-a incins sau eu m-am incins. Habar n-am dar ma simt prea bombardata din toate partile, mai ales de creierul meu care nu se gandeste la altceva decat la baiatul de langa mine.
Dupa ce au inceput sa se retraga catre masa, mi-am luat rapid telefonul din buzunar si am scris un mesaj scurt, Mirandei.
Locul meu revine in fata lui Christian dar inainte sa ma asez, pun buchetul de flori lanaga altul care sigur este al mamei.
Ok Sienna, e timpul ca actrita din tine sa iasa la suprafata.
Apare imediat si Matthew care a avut aceeasi expresie ca a mea, pana ce a fost lamurit dupa alte 10 minute pierdute cu urari si toate cele.
Ma simteam ciudat pentru ca el se afla in fata mea iar cand ma priveste ma simt arzand toata. Ma foiesc intr-una pe scaunul meu, desi disconfortul este unul psihic.
- Cum a fost in Anglia?
Intreaba tata privindu-l mai mult pe Christian decat pe Lucas.
- In mare parte, linistita. Foarte... diferit de aici.
Tonul vocii lui Lucas suna de parca il napadesc amintirile.
- Apropo, frumoasa casa. Cand ati cumparat-o?
Incep sa mananc dar imi pastram atentia la discutie.
- La scurt timp dupa ce am ramas insarcinata cu gemenii. Raspunse de data asta mama.
- Voi stati in acelasi apartament, sau...? Se arata interesat din nou tata.
- Nu, am cumparat altul inainte sa ma intorc. E aproape de liceul lor.
Interesant... comentez in gand.
Dupa ce am mancat jumate de farfurie o imping si iau din prajituri apoi verific telefonul.
Vrei sa-mi spui ca figurantul ala e la tine casa? Iu, imi displace si mai mult. Te-ai gandit ca poate te rapeste din propria casa cand esti singura?!
Da, sigur asta are de gand.
Il mai privesc o data cand el nu e atent. Barba lui inchisa la culoare cere un mangaiat... hm, ar fi placerea mea sa-l mangai, sa-mi plimb degetele si sa aflu daca e aspra sau moale. Buzele ii sunt perfect conturate si aproape il invidiez. Nici macar eu nu am buze atat de pline si simetrice.
Privind mai jos, spre pieptul lui, constat ca depune munca fizica, probabil sala. Are muschii sculptati, intr-o maniera eleganta, totusi.
Iar degetele, atat de... nu am cuvinte sa descriu cat ma atrag degetele lui.
Ridic iar privirea dar de data asta ma prinde holbandu-ma. Inghit in sec pentru a nu stiu cata oara iar obrajii mei devin tot mai rozalii, sper ca machiajul sa acopere cat de cat. Ma prefac interesata de sticla de vin care se afla undeva in stanga mea si imi torn in pahar.
Undeva in spatele meu stiu ca sunt niste voci care continua conversatia insa nu ma pot rupe de el, ma tine captiva fara sa ma atinga. Am zis eu ca privirea sa este una periculoasa.