The Way You Are

Capitolul 7

La media, Mia Holt (Gigi Hadid). 

Capitolul 7

Ochii deja începeau să mă usture iar în curând o să simt lacrimile curgându-mi pe obraji dar n-am de gând să mă las așa ușor. Matthew nu poate câștiga concursul de holbat unul la altul!

- Încetați cu jocul ăsta prostesc și mâncați, își face mama cunoscută opinia.

Niciunul nu i-am dat ascultare până ce Matthew nu s-a predat clipind des. Am zâmbit fericită că am câștigat, din nou. Asta, și faptul că azi s-a terminat vacanța și pot să merg la liceu unde o să-l văd pe Christian după zile întregi. Mă simt patetic, am devenit acea fată care nu mai poate de nerăbdare să-l vadă pe băiatul de care e îndrăgostită. Singura diferență în cazul acesta este că eu nu sunt îndrăgostită de el ci doar îmi place, mult!

- Ne vedem diseară, aveți grijă la liceu.

Mama a ieșit din casă câteva minute mai târziu după ce ne-a dat amândurora câte un sărut pe frunte dar asta nu mă face să uit că ea și tata ascund ceva de noi. Și aștept momentul oportun să le zic, poate între timp mai descopăr ceva ce ei nu vor ca noi să aflăm.

- Nu o sa vin la primele ore, mă întâlnesc cu Miranda. Bagă și tu o scuză bună, te rog.

- Mă mai gândesc, îi râd pe sub mustăți.

- Fă asta și pun o vorbă bună la Christian... sau mai multe.

Până să apuc să zic ceva, el deja dispăruse din bucătărie. Dacă Miranda mi-a plâns în brațe, de la Matthew n-am putut să scot nicio vorbă oricât de multe tactici am abordat zilele astea. În plus, începe să mă evite tot mai des de parcă i-ar fi frică de ceea ce voi spune.

Oftez continuându-mi masa deși ceasul arată că sunt în întârziere dar voi conduce cu viteză să fiu sigură că ajung la timp.

Peste zece minute ies din casă în vântul rece și tăios. Norii sunt prezenți dar nici urmă de ninsoare. Plec în cel mai scurt timp gonind cu viteză pe autostrăzile din oraș cu traficul de partea mea în dimineața asta.

Primele două ore au fost dezastruoase, teste neanunțate... și nici urmă de Christian, nici măcar pe holuri. Azi sunt mai singură și dezamăgită ca niciodată.

- Hei, Sienna. Pot vorbi cu tine ceva?

Alexander mă ia total prin surprindere în drumul meu spre ora de engleză. Când Alex vine să vorbească cu mine de cele mai mute se află într-un impas cu Miranda. Te rog, Doamne, să nu fie nimic despre ceea ce cred eu!

- Tocmai am primit mesajul ăsta de Miranda: "Am nevoie de o pauză. Te rog să nu te superi dar aș prefera să păstrăm distanța pentru un timp. Nu mă urî". Nici măcar nu a avut curajul să vină să-mi spună în față.

- Nu știu nimic, Alex. N-am mai vorbit cu ea pe îndelete de câteva zile. Sunt sigură că e doar o fază și o să se întoarcă curând.

- Te cred. Dacă iei legătura cu ea, pentru că mie nu-mi răspunde, transmite-i din partea mea că dacă cumva are de gând să mă părăsească, nu am să renunț așa ușor la ea.

Aprob printr-un singur gest al capului înainte ca el să dispară pe holul larg iar eu să intru în clasă gândindu-mă cât de prost mă simt că a trebuit să-l mint. Sunt pusă între ciocan și nicovală și în cazul în care ceva nu e bine eu voi fi vinovată.