The Way You Are

Capitolul 3

Matthew Bennet (Cody Christian) la media!

 Capitolul 3.

Privesc pe geam vremea de afara din living. Ploua, ploua al naibii de tare si desi este doar 3 dupa-amiaza ai putea zice foarte bine ca e seara. Vremea asta mi-a dat o stare ciudata toata ziua dar am incercat sa o ignor. Au trecut doar cinci zile de la Craciun si acum toata lumea se pregateste de revelion.

Mama si tata au plecat undeva la munte, lasandu-ma pe mine si frate-miu sa ne facem de cap. Mai bine zis, sa-si faca el de cap. Cum ceva tot trebuie sa fac de Anul Nou, am decis pana la urma sa merg la petrecerea organizata de un prieten de al lui. Vom fi o gasca mai restransa iar printre persoanele respective se afla si Christian. Nu am mai vorbit cu el de atunci dar cumva am si refuzat sa ies cu ei atunci cand Matthew mi-a propus. De ce? Habar n-am!
Probabil el nici macar nu e interesat de mine. Defapt chiar nu e pentru ca nu mi-a dat nimic de inteles. Ambele noastre discutii au fost pur amicale. Aproape ma urasc pentru simplul fapt ca eu ma gandesc in felul asta iar el...

Urc in camera strangandu-mi halatul fin la mijloc. Florile de la el aproape s-au ofilit dar nu am de gand sa le arunc prea curand. In mod normal, as fi chemat-o pe Miranda sa stea cu mine dar este cu Alexander la parintii lui. Iar Matthew probabil cu vreo cucerire.
Cand tunetul a strapuns cerul am tresarit si m-am bagat in pat. Pana la urma singurul lucru care imi ramane este sa dorm.

Cand soneria rasuna in toata casa aproape tip, ma uit imediat la ceas, a trecut doar o ora. Fir-ar! Cine o fi?
Deschid usa si dau peste un Lucas cu parul umed si hainele la fel.
- Buna, intra. Vrei o cafea?
- Da, te rog. Iarta-ma ce te-am deranjat. Pari adormita.
- Nicio problema, oricum doar ce m-am trezit. Se trage de la vreme.
El a luat loc pe un scaun de la masa si eu m-am pregatit sa pun cafeaua la espresor.
- Shane e acasa?
- Nu, sunt amandoi plecati pana pe 2, spun fara sa-l privesc. Aveai treaba cu el?
- Nimic urgent. O sa il sun mai tarziu.

Voiam sa-l intreb ceva de Christian dar ma abtin. Exista posibilitatea ca el sa ii spuna iar mie mi-ar fi foarte incomod. Asa ca imi tin in frau dorinta.
Aparatul tiuie si pun cafelele pe masa.
- De ce ai plecat de aici? Intreb, in schimb, dintr-o data.
El a parut surprins pentru un moment.
- Sa zicem doar, ca ceea ce aveam aici nu mai era al meu si a trebuit sa ma indepartez. Iar Anglia chiar mi-a oferit un viitor fara ca trecutul sa intervina.
Licarul din ochii lui exprima tristete si desi pentru el pare greu sa vorbeasca, sunt chiar curioasa.
- Pare ca vorbesti despre o femeie, spun iar fara sa gandesc. Scuze, ma bag aiurea.
- Stai linistita. Defapt, n-am vorbit de ani de zile despre asta. Da, despre o ea vorbesc.
- Daca tot ai revenit, de ce nu o cauti?
Zambeste usor si e prima data cand ridica ochii si ma priveste direct. E ceva cunoscut in acei irisi. Imi aminteste de ceva sau cineva, nu sunt sigura.
- Am facut-o, dar are deja o familie. Eu pe Christian. Nu-i pot distruge asta acum asa ca mi-am vazut de drum.
Inghit cu un nod pentru ca imediat ce am l-am auzit pronuntandu-i numele m-am blocat.
- Nu cred ca am auzit ceva legat de mama lui Christian pana acum.
Ciudat e ca, desi il cunosc de cateva zile, mi-e atat de usor sa vorbesc cu el.
- A murit pe cand Christian avea 3 ani... banuiesc ca in viata asta nu mi-e scris o familie pe de-a intregul.
- Imi pare rau pentru voi dar stii, nu cred ca esti atat de batran incat sa nu mai gasesti pe cineva. Si in plus, eu personal ti-as fi dat in jur de 30 de ani.
Zambim amandoi amuzati iar acesta isi trece mana prin parul care acum ii e uscat.
- Si? Cum sunt cei doi prieteni ai mei in ipostaza de parinti? Nu stiu cum s-au descurcat cu voi doi, am plecat exact dupa ce mama voastra a ramas insarcinata.
- Nici eu. Dar sunt ok, cred. Cand eram mai mici erau foarte protectori dar pe masura ce am crescut s-au retras sa zicem. Ma rog, mai putin mama. E tripata pe faptul ca incepem facultatea in mai putin de un an. Si pe mine ma sufoca la propriu. De parca o sa dispar daca ma duc acolo.
Imi rotesc ochii iar Lucas pare amuzat.
- Mda, suna a Christina. O sa se obisnuiasca ea cu gandul ca intr-o buna zi veti pleca de aici. Si Shane?
- In ultima perioada am fost mai mult prieteni decat tata-fiica. Pana acum era cumva asemanator mamei dar e mai realist ca ea.
Acesta bea ultima gura de cafea si zambeste ridicandu-se de pe scaun.
- Mi-a placut ca am vorbit, Sienna. Il conduc catre iesire. Ne auzim! spune inainte sa se intoarca cu spatele alergand usor pana la masina.
Asta mi-a dat o idee.