1

22K 800 48
                                    

"Bună dragul meu jurnal, aș fi vrut să îți povestesc ceva frumos dar ............și astăzi am plâns,și plâng și acum.
Același nemernic și gașca lui mi-a aruncat în rucsac un balon plin cu apă și mi-a distrus aparatul de fotografiat pe care l-am primit luna trecută cadoul de la părinții mei și la care vor plăti rată timp de un an. Nu știu cum le voi spune cele întâmplate,mereu le-am ascuns adevărul despre ce se întâmplă în liceu, toți fug de mine de parca aș avea ciuma neagră,cele 40 de kg în plus, ochelarii cu lentile groase și aparatul dentar transformă într-o persoană scârboasă după cum mă descriu,nimeni nu a fost curios să mă cunoască ca și persoană.
- Melek iubito pot intra, mama deschide ușor ușa camerei mele.
- Mamă, te rog intră, îi spun în timp ce închid rapid jurnalul.
- De ce ești tristă?
- Ți se pare mami, sunt doar obosită și stresată, bacul se apropie și ști că....
- Dar ești cel mai bun elev din întreg colegiul ști că nu ar trebui să îți faci probleme frumoasa mea.
- Da mami, dar totuși.....
- Iubita mea trebuie să ai încredere în tine în tot ceea ce faci, doar așa vei reuși.
- Te iubesc mamă,îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
- Sigur nu ai altceva?mă întreabă
- Nu mami, ce sa am sunt ok.
- Melek am vrut de mult sa te întreb de ce nu îți aduci nici o prietenă acasă, nu știu să vă uitați la filme, să faceți teme.
- Pai eu....să vezi ele sunt un pic mai libertine și na nu vreau să-l supăr pe tati, scormonesc imediat o minciună.
- Of, fie că te cred și de data asta acum hai la nani mâine te trezești dimineața.

Provin dintr-o familie turco-tătară, sunt de religie musulmană mă bucur foarte mult că nu sunt nevoita să port nimic pe cap, părinții mei au ajuns în America în urma cu 20 de ani și-au urmat cum se spune " visul american".
De atunci Chicago este casa noastră, nu ne mai leagă nimic de Turcia.

**********

- Te așteptăm graso!tresar când aud vocea călăului în spatele meu imediat după ce intru pe poarta colegiului.
- Ce vrei?mă răstesc la el în timp ce mă întorc brusc.
- Hahahahaha,nu numai că e urâtă ca moartea dar are și tupeu băieți,li se adresează găștii în timp ce își stinge țigara.
- Datorită gurii tale mare directorul a aflat că ți-am stricat aparatul ieri,așa că ne așteaptă pe amândoi în biroul lui.
Încep să tremur în timp ce se apropia amenințător de mine, dau doi pași înapoi dar acesta continua să mă domine cu înălțimea lui și sufocă cu parfumul lui de mosc amestecat cu tutun.
Ryan Landreth este un băiat cu trăsături fine, plăcut, înalt, părul lui brunet este scurt, ochii căprui profunzi oferă o privire adâncă plină de mister și tâlcuri ascunse. Ador aerul lui misterios, buze pline si ten masliniu, este un adevărat gigolo al fufelor slăbănoage.
L-am iubit din prima clipa când a intrat pe ușa clasei la gatul lui erau agățate vro 2 cotoroanțe. Mereu mi-am dorit să mă vadă altfel decât grasă urâtă din clasă, el a fost primul din colegiu care mi-a aruncat cuvinte urâte, iar restul i-au urmat exemplul.

 Mereu mi-am dorit să mă vadă altfel decât grasă urâtă din clasă, el a fost primul din colegiu care mi-a aruncat cuvinte urâte, iar restul i-au urmat exemplul

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

- Hai balenă,vrei să te iau de mână?mi se adresează cu scârbă și pornește spre biroul directorului.
- Bună ziua domnule director,spunem amândoi în același timp când intrăm.
Directorul era profesorul nostru de biologie și unchiul lui, acesta stătea pe scaun și ne privea pe deasupra ochelarilor.
- Am aflat ce s-a întâmplat ieri și să știi Ryan că sunt foarte dezamăgit de tine,știu că o necăjești pe Melek de fiecare dată, ști că acel aparat foto a fost cumpărat în rate? Ști că Melek se pregătește de admiterea la facultate? Și fără el nu-și poate continua portofoliu?
- Îi voi cumpăra altul,răspunde cu privirea în pământ rușinat.
- Bineînțeles că îi vei cumpăra altul în loc,dar vreau să îți ceri și scuze.
- Cui ? Ei? și arătă spre mine râzând.
- Oh dar nu este nevoie,domnule director,spun abia șoptit.
- Ba da este nevoie, ascult Ryan.
Îl privesc cum își strânge pumni de nervi și își încordează maxilarul.
- Scuza-mă,nu se va mai întâmpla.
- Melek îi accepți scuzele?mă întreabă directorul văzând că eu nu spun nimic și îmi privesc în continuare încălțămintea.
- Da sigur.
- Mâine Ryan vreau să văd un nou aparat foto în mâna ei bine?
- Da unchiule.
- Acum sunteți liberi.
M-am grăbit să ies prima din birou și să alerg spre sala de clasă,din nefericire kilogramele nu mă ajutau pentru a mă menține la distanță de el,respir adânc și îi aud pașii grăbiți în urma mea.
- Vei regreta pentru umilința la care am fost supus baleno,îmi spune când trece pe lângă mine și mă împinge în perete.
Primele ore au trecut cu greu, vorbele urâte, jicnirile nu au încetat, îmi doream să am 50 de kg în locul celor 90, să nu port ochelari și nici aparat dentar și să fiu privită ca un om normal care are sentimente.
Ultima oră am avut biologia, știam că urma să primim câte un proiect de realizat.
- După cum știți dragi elevi trebuie să faceți un proiect, și m-am gândit să lucrăm în echipe,am aici bilețele cu numele vostru fiecare va trage câte unu bilețel și astfel veți afla numele partenerului.
Fiecare dintre noi am ales câte un bilet, eram obișnuită să lucrez singură nici un coleg nu s-a arătat doritor niciodată să formeze o echipa cu mine,chiar dacă eu eram singura care făcea cele mai bune proiecte.
Șocul pe care l-am avut când am citit biletul a fost de nedescris,numele LANDRETH scris cu majuscule mă făcu să tremur.
- Domnule profesor s-a produs o greșeală,mă ridic în picioare.
- Spune Melek ....
- Eu ......a.....numele.....
- Să înțeleg că nu ești mulțumită de numele colegului?
Prefer să las capul în pământ și să nu zic nimic.
- Ce numele este scris pe biletul tău?
- Landreth, spun șoptit
- Ryan ce scrie pe biletul tău?
- Alakuf, adaugă nemulțumit și în silă.
- Îmi pare rău dar nu pot face modificări, așa că să încep cu voi să vedem ce tema să vă dau.....Hmmmm gata știu vreau un portofoliu complex despre "Celulă".
Mă așez pe scaun în liniște și îmi duc mâna la frunte,chiar dacă stăpâneam bine biologia știam că acest portofoliu îmi va da mari dureri de cap nu tema în sine ci partenerul.
- Și în încheiere vreau să vă spun că se va munci în echipă,ambii să lucreze în mod egal,nu doar unul cu muncă și unul să fie trecut doar de umplutura, dacă aflu așa ceva copii,nu intrați în bac, clar?
După ce iese profesorul din clasă mă grăbesc să-mi iau rucsacul și să plec când calea îmi este tăiată de el.
- Ești mai rău ca lepra, grăsano.
- Nu-ți fă griji voi face eu tot, spun fără să-mi ridic ochii din pământ.
- Bineînțeles că așa vei face, doar nu-ți închipui că voi sta lângă tine și se ține cu mâna de nas mimând că miros.
- Hai iubitule să mergem,apare una dintre pițipoancele cu care se tăvălea prin pauze, nu îți este frică că dacă se enervează te mănâncă? și încep imediat să râdă.
Prefer să plec fără să spun nimic și să privesc în urmă.

Ryan:

- Dragule să ai grija cu grasă aia, te mănâncă daca o mai superi mult, îmi spune târâtura care e mai rău ca o lipitoare, crede că dacă am frecat-o de 2 ori suntem împreună.
- Baby nu-mi mai spune dragule, și nu mai sta ca o lipitoare mă sufoci, hai dute fă pași de lângă mine, te caut eu.
Nemulțumită pleacă lăsând în urma ei o dara de parfum ieftin.
- Ryan, mergem la antrenament? mă întreabă Bob unul dintre cei mai bun prieten al meu.
- Na....nu am chef hai să mergem la bar să bem o cafea,mergem cu mașina mea.
Ne îndreptăm spre mașina când o zăresc pe grasă care încerca să alerge probabil spre stația de microbuz, strâmb din nas când privirea îmi cade pe picioarele ei grase și mijlocul rotund.
- Cine dracu ar fute așa ceva? mă trezesc vorbim și Bob începe să râdă în hohote.
- Așa vorbești despre feblețea ta?Nu uita că ai un 10 garantat la biologie, o nota pe care nu ai văzut-o în viața ta.
- La partea cu feblețea taci dracului că mă apucă greața și la faza cu 10 abia aștept.
După ce bem cafeaua la pubul nostru preferat merg să caut un aparat foto. Știam că unchiul meu nu glumește și nu voiam să ajunge la urechile tatălui meu prostiile pe care le făceam eu.

**********

- Balenă, o strig când o văd că intră pe poarta liceului.
- Uite aparatul, este de o mie de ori mai bun decât hârbul pe care l-ai avut tu.
Mă privește prin lentilele groase și văd că începe să-i tremure bărbia.
- Ei acum nu trebuie să te emoționezi, lasă hai ia-l odată graso.
- Cât de bine te simți atunci când jicnești?,mă întreabă lăsând-mă practic fără cuvinte.
- Mă excita maxim, îi răspund râzând.
- Atunci încearcă să îți verși hormonii în slăbănoagele tale de 50 de kg, și dă-mi pace.
- Opa grasa începe să prindă glas, auzi balenă să nu mai îndrăznești niciodată să-mi mai răspunzi ai înțeles?
- Și dacă răspund ce? mă amuză când văd că prinde curaj.
- Te voi face să regreți că m-ai cunoscut, îi șoptesc la ureche, mentolul din părul ei proaspăt spălat mă amețește și nu realizez când îmi smulge aparatul din mână și intră în liceu.

Te vreau înapoiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum