Te vreau înapoi

18

Melek

Gândul că Billy este înnebunit de durere mă dărâmă, așa cum îmi spuse și Ryan pe lângă dragostea pe care i-o purtam aveam și o datorie morală.
Curând am simțit că nu mai am lacrimi să mai plâng și că nu am nici o șansă să fug , telefoanele nu funcționau geamurile degeaba erau deschise, singurul mijloc de transport era iahtul ancorat la mal.
Trebuia să verific dacă nu cumva aceasta casă avea și un garaj în care să găsesc bineînțeles o mașină.
Deschid ușa și îl găsesc dormim , mă aplec și îl mângai ușor, mă rănise mult prea mult, mă condamnase la o viață întunecată și plină de răzbunare.
Cobor scările și intru în bucătăria mare, superbă plină de marmură albă, deschid ușile dulapurilor pe rând în căutarea unei căni, voiam să îmi fac un ceai de iasomie, era singurul care mă liniștea în acest moment.
Prezența lui în bucătărie urmată de îmbrățișarea mult prea puternică mă făcu pentru o clipă să mă las purtata de vocea inimii care îl strigă.
Când mi-a cerut să îi fac și lui un ceai am zis că a venit timpul să încep să mă distrez un pic.
În cana lui pe lângă pliculețul de iasomie i-am pus și un pliculeț de anghinare, am turnat apa fierbinte dar fără nici un pic de zahăr.
Ieșiți pe terasa am descoperit o priveliște ireala deși îmi trase scaunul am preferat leagănul, îmi apropii cana de buze și savurez lichidul aromat închizând ochii.
- Să îmi spui dacă mai vrei zahăr, îl indemn să ducă cana la gură și să înceapă să bea.
- Nu , este delicios așa, multumesc.
Îi urmăresc pe furiș fiecare mișcare și mă abțin în ultima clipă să nu râd atunci când îi văd ochii roșii, după ce luă o înghițitură destul de mare.
Îl las puțin să își revină deși nu voia să arate că nu era tocmai ok, egoul lui era mai puternic decât orice.
- De ce intervii din nou în viața mea Ryan? De ce nu mă lași să fiu fericită?
- Alături de fratele meu? De ce tocmai el?
- Nu am știut că este fratele tău, am aflat foarte târziu și atunci l-am pus să îmi promită că nu îți va spune nimic, mă gândeam că te va mustră cumva conștiința și vei încerca să iei legătura cu mine și nu îmi doream să te văd.
- Atât de mult te-am rănit?
- Dacă mai rănit? Mi-ai rupt inima în bucăți, dacă îți aduci aminte tu ai fost cel care se ținea după mine nu ți-am cersit niciodată nici un fel de atenție.
- Știu Melek, crezi că mă vei putea ierta vreodată?
Gust din nou din ceaiul aromat și îmi las capul pe spate închizând ochii.
- De ce aș face asta? De ce să dau cu piciorul unui bărbat care mă iubește, care a fost alături de mine la bine și la greu, unui bărbat care a încercat de fiecare dată să mă facă să văd partea plină a paharului și mai ales unui bărbat care a stat 10 ani alături de mine fără să îmi ceara nimic, s-a mulțumit doar cu un sărut și cu o strangere de mână?
- Adică tu vrei să spui că voi nu ați......
- Nu am făcut dragoste niciodată, îi continui ideea.
Când aude dă pe gât restul lichidului amar ca fierea din cana șocat de ceea ce auzise, strânge din ochii și își trece mana peste față, nu aș fi vrut să fiu în locul lui, stomacul său acum cu siguranță se revolta împotriva lui.
- Cum crezi că aș fi putut accepta un bărbat lângă mine după ce am trăit alături de cei doi monștrii?
- Iubito, vine lângă mine, îți jur că cei doi vor plăti toată viața lor pentru ceea ce ți-au făcut.
- Și tu? Tu ce meriți?
- Dă-mi ocazia să îți demonstrez că regret și că te iubesc.
- Ești cam modest nu crezi?
- Melek îți cer să îmi acorzi doar 3 zile din viața ta, 3 zile pe care le vom petrece doar noi doi și iubirea noastră aici în pustietatea asta, și dacă după aceste zile crezi că nu sunt suficient de demn pentru tine și iubirea ta, îți redau libertatea.
Deși arata ca un pact care urma să fie făcut între înger și demon, nu știam ce răspuns să îi dau, 3 zile doar 3 zile pline de iubire, alături de el, de stăpânul inimii mele.
- Ce răspuns îmi dai? mă lua de mână.
- Ești nebun, dacă tu crezi că eu îl pot înșela pe fratele tău.
- Să-l înșeli? Ha inima ta mă strigă Melek o aud.
- A da? Și ce îți spune mă rog acum ? îl întreb ironic.
Îmi ia cana din mână și o așează pe măsuța de lângă.
- Vrea să mă apropii, să îți mângâi chipul, să respirăm amândoi același aer, să îți sărut gâtul , îmi șoptește toate acestea cu buzele aproape de ale mele.
Îmi pun mâinile în jurul gâtului și îl privesc cu lacrimi în ochi.
- Mi-e frică.
- De ce iubito?
- De tine, te aliezi cu inima mea împotriva mea și mi-e teamă că voi pierde.
- Atunci acceptați înfrângerea și lasă-mă să te iubesc, te vreau înapoi iubito.
Îmi sărută fruntea, ochii, obrajii și bărbia mă ridică în brațe și urcăm la etaj.
Mă așează pe pat și mă privește, îl simt cum tremură mai tare ca mine de parcă amândoi ne pregătim să ne pierdem virginitatea.
  Mă atinge timid prima dată, îmi este teamă să mă uit în ochii lui, priveam doar cum mâna lui îmi dădea la o parte părul de pe umeri, cum mă sărută încet parcă să nu-mi facă rău pe gât, cum mi-a scos bluza și mi-a desfăcut sutienul.
Mi-a ridicat capul și m-a fixat cu privirea.
- Esti sigură că vrei asta? Nu vreau să-ți fac rău ... stii că oricând ne putem oprii . 
Totul în jurul meu țipa că vrea, fiecare părticică a corpului meu îl voia, îl voia pe EL.
- Da, atât am reușit să spun.
S-a ridicat încet, mi-a dat pantalonii jos, si-a scos și el tricou, și  și-a dus mâna la curea, l-am oprit.
I-am deschis eu cureaua, i-am dat pantalonii jos, voiam să-l simt cu totul, voiam să simt că e lângă mine, că e al meu, că nu visez.
S-a așezat peste mine ,atât de încet, atât de tandru, am simțit că că urc dincolo de Ceruri, că nu o să mai cobor niciodată de acolo. Din prima clipă în care i-am simțit căldură corpului, am știut că îl iubesc cu toată ființa mea.
- Te iubesc, îl aud șoptind ușor înainte să adorm cu capul pe pieptul lui gol, înveliți doar cu un cearceaf alb de saten înconjurați doar de parfumul nostru, al dragostei.