Te vreau înapoi

23

Melek

Întâlnirea cu Billy mă liniști, am simțit că îmi golisem inima de furia pe care io purtam.
Regretăm că îi cunoscusem și această latură dar cel mai mult că destrămasem o familie.
Un copil, o nouă responsabilitate, o nouă viață, un nou drum pe care urma să îl parcurg alături de Ryan.
Dylan trezi în mine instinctul protector a unei mame, era un copil superb, copilă fidelă a mamei lui.
Deși știam că întreaga familie Landreth este alături de mine și că mă sprijină mă simțeam vinovată in felul meu.
- Iubito de ce nu dormi la ora asta? se ridică somnoros Ryan și mă privea.
- Nu am vrut să te trezesc, îmi pare rău, mă apropii de pat.
- Prostii, ești mai importantă pentru mine decât somnul. La ce te gândeai?
- La nimic.
- Hei, ce am stabilit că între noi nu vor exista secrete.
- Am primit în această dimineață un email de la șeful meu, vrea să știe cât voi mai sta în Chicago.
Mă privește întrebător așteptând un răspuns din partea mea.
- Tu ce îți dorești acum Melek?
- Vreau liniște să îmi cresc copilul ....
- Și eu Melek cu mine cum rămâne? întreabă trist.
- Ai uitat că te-am cerut în căsătorie încă nu mi-ai dat nici un răspuns așa că..... chicotesc
- Iubita mea frumoasă, sunt al tău de bună voie și nesilit de nimeni, copilul nostru merită să crească alături de ambii părinți, nici nu știi cât de bucuros sunt că voi deveni tată, îmi mângâie abdomenul.
- Dacă îmi dau demisia crezi că mama ta mi-ar oferi un loc de muncă la centru?
- Chiar vrei să renunți la slujba ta?mă întreabă emoționat.
- Da, vreau să fim împreună și să nu ne mai despărțim niciodată.
- Dumnezeule, tu îți dai seama câte avem de făcut să ne cumpărăm o casă, să amenajăm camera copilului, să ne căsătorim, vorbește repede și emoționat.
- Ryan le vom face pe toate trebuie doar să din împreună.
Mă apropii de el și îi mângâi chipul, închide ochii pentru a intensifica senzatiile date de mângâierile mele.
- Iubito, cred că ar fi mai bine să ne băgăm la somn, mă apucă de mână și mă trage spre pat.
- Ryan vreau să fac dragoste cu tine.
- Ești sigură? se apropie înapoi de mine.
- Este tot ce îmi doresc în acest moment.

*********

A doua zi imi dădusem demisia de la revista pariziană, aflasem de la Desiree că Billy se întoarse în Paris și că muncea în continuare în politie, începeau să se cunoască și că își oferise o nouă șansă de a fi împreună, mă bucuram pentru ei sincer, mereu am crezut că ei doi se potrivesc și că vor fi împreună dar încăpățânarea de care dădea dovadă Billy mă făcu să renunț .
Am devenit și nașii celui mai minunat copil din lume Dylan, întregul eveniment a fost emoționant și fără cuvinte.
Mi-am vizitat părinții la o săptămână distanță, după ce îmi trecuse toate vânătăile, au primit vestea foarte fericiți atât cea legată de relația dintre mine și Ryan cât și că vor deveni bunici.
Acum lucram alături de Linda , mă ocupat de consiliere , primele 2-3 ședințe au fost devastatoare pentru mine, îmi reveneau în minte imaginile acelor clipe cumplite.
Hotărâsem de comun acord să renunțăm la ideea de a ne cumpărăm o casă a noastră și am rămas să locuim în reședința familie Landreth.
Sarcina a decurs ușor și fără probleme, Ryan mă însoțea la fiecare control se purta ca un tătic exemplar, era mereu gata să îmi satisfacă toate poftele.
Nu cunoșteam sexul bebelușului , am vrut să fie surpriză, trebuie să recunosc mi-a fost foarte frică să nu fiu nevoită să lupt din nou cu kilogramele așa că apelasem la ajutorul unui nutriționist și nu luasem decât 10 kg în greutate.
Având în vedere că eram pe ultima sută de metrii , preferam să nu părăsesc casă așa că întreaga zi mi-o petreceam în leagănul de pe terasa citind.
- Ce face grăsuța mea frumoasă?apare de nicăieri Ryan cu un buchet mare de trandafiri roșii.
- Iubitule, m-ai speriat, îmi duc mâna la piept speriată.
- Iartă-ma erai mult prea concentrată asupra cărții și nu mi-ai auzit pașii.
Îi zâmbesc și îmi întind mâinile pentru a cuprinde buchetul de trandafiri dar refuză să mi-i de-a.
- Încă nu...îmi face semn cu degetul.
- Nu-s pentru mine? îl întreb mirată.
- Ba da, dar nu ți-l dau degeaba trebuie să-mi primesc sărutul mai întâi, închide ochii și își întinde buzele spre mine.
Simt o căldură între picioare și sunt cuprinsă de o mare umezeală, deși inima începe să bată puternic încerc să mă adun.
- Ryan!
- Nu-ți dau buchetul până nu-mi dai sărutul, stă în continuare cu ochii închiși și cu buzele țuguiate.
- Ryan! Adu repede mașina! încerc să îi vorbesc calmă.
- De ce? deschide ochii brusc
- Mi s-a rupt apa, îi fac semn, urmează să facem cunoștință cu bebelușul.
Scăpa buchetul din mână și aleargă imediat spre iesire, îl văd cum scoate din nou mașină din garaj și iese grăbit.
Mă i-a în brațe și mă așează cu grijă pe locul din dreapta.
- Imediat ajungem iubito, nu uita să faci cum ai învățat la curs, inspiră - expiră, la un moment dat uitasem de dureri din cauza lui, vorbea în continuare , conducea ca un nebun.
Optasem pentru o naștere naturală, voiam să fiu alături de puiul meu și să mă ocup de el încă din prima clipă, timpul pe care trebuia să îl petrec în pat după cezariana nu mă încântă deloc.
Plânsul fiului meu a fost cel mai frumos sunet auzit de urechea mea, căldură care o emană când a fost așezat pe piept, amalgamul de sentimente, de nedescris.
În rezerva ne așteptau deja viitori mei socri, părinții și bineînțeles Ryan care refuzase categoric să intre cu mine în sala de nașteri.
- Îți mulțumesc pentru că m-ai făcut tată, se apropie de mine cu ochii în lacrimi, când putem merge acasă domnule doctor, își întoarce capul spre echipa medicală din jurul meu.
- Ce vă grăbiți, râde medicul, în 2 zile îi vom externa, totul este bine.
- George uite are ochii verzi ca ai lui Melek, afirma bucuroasă Linda.
- Seamănă cu Melek , exact așa arata și ea la naștere.
-  Ryan ce nume ai vrea să îi punem ? îl întreb pe bărbatul care mă privea că pe o icoană.
- Mă lași pe mine să-i aleg numele?
- Aham.
- Ce spui de Ryan junior?
- Nu se putea altul mai bun iubitule, mă cuibăresc la pieptul lui.

Două zile mai târziu eram acasă, Ryan junior era un bebeluș extrem de cuminte, adoram să îl țin la piept, să-l miros, să-i sărut pielea moale și fină.
Pentru ceva timp renunțasem la gândul de a-l lasă singur în camera lui așa că îi mutasem pătuțul în camera noastră.
În fiecare seara Ryan mă ajută să îi fac băița, să-l schimb, era foarte fericit.
Îl așez încet în pătuț și mă apropii de pat unde mă aștepta Ryan.
- Ce s-a întâmplat iubito?se ridică în fund și mă privește speriat.
- Am cerut să fie făcut un test ADN , evit să-l privesc.
- De ce? De ce Melek?se ridică nervos din pat.
- Tu nu înțelegi iubito că el este copilul meu , al meu, al nostru, se așează în genunchi în fața mea.
Îi privesc chipul frumos, și îi mângâi obrazul.
- Ryan junior chiar este al nostru, este fiul tău iubitule.
Lacrimile încep să-i curgă din ochi și îmi sărută mâinile.
- Știam, inima îmi spunea că este fiul meu, este cu copil atât de frumos, ne îndreptăm apoi privirea spre pătuț.
- Melek, îmi atrage atenția.
- Da?
- Voiam să te întreb dacă mai este valabilă oferta.
- Oferta?
- Pai m-ai cerut în căsătorie, ai uitat?
- Cum aș putea uita și încă nu mi-ai dat nici un răspuns concret.
- Da iubito, vreau să mă căsătoresc cu tine, îmi ia cu asalt buzele.
- Sunt atât de norocoasă că faci parte din viața mea, te iubesc Ryan!
- Eu te iubesc mai mult Melek!

.........FIN.........