Te vreau înapoi

21

Melek

Mă trezesc înconjurată de oameni îmbrăcați în alb, mirosul mult prea înțepător , lumina mult prea rece îmi confirmă locul unde mă aflam.
Mă simțeam ca și cum aș fi fost călcată de tren, mă dureau pleoapele atunci când clipeam, mâinile, picioarele iar durerea din zona coastelor era insuportabilă.
- Unde sunt? reușesc să vorbesc
- Sunteți la spital, încercați să nu vă neliniștiți, sunteți pe mâini bune și înafara pericolului.
Aud ușa că se deschide și apoi pași, durerea din zona fetei mă împiedică să îmi întorc capul.
- Dumnezeule, îi aud vocea Lindei.
- Vei bine iubito, nu voi mai lăsa pe nimeni să îți fac rău, recunosc și vocea lui Ryan.
Deschid încet ochii și îi zăresc pe cei trei care stăteau în fața patului și mă priveau cu lacrimi în ochi și milă.
- Încercați sa nu o obosiți prea mult, tocmai i-am mai făcut un calmat pentru dureri sper să își facă efectul repede, spune asistență înainte să iasă.
- Melek, se apropie Linda de patul meu încearcă să îmi atingă mâna.
- Unde este acum nenorocitul ăla mamă, întreabă nervos Ryan.
- Nu, Ryan încerc să ridic mâna spre el, nu a vrut să îmi facă rău, era beat ...icnesc de durere.
- Ce vrei să spui că îl ierți? mă întreabă șocat.
- George vreau să-mi promiți că nu va păți nimic Billy.
- Melek a făcut un lucru înfiorător nu îl pot lăsa nepedepsit chiar daca este fiul meu.
- Linda eu sunt principala vinovată, eu am intrat în vieților lor din cauza mea.....
- Nu este adevărat tu ești doar o victimă draga mea, George are dreptate ce a făcut Billy este inacceptabil.
- Ryan te rog să îmi promiți că nu va păți nimic Billy, te rog, gem de durere.
- Cum mă poți pune să îți promit așa ceva iubito, te-a nenorocit, uite în ce hal te-a adus.
- Promite-mi, altfel nu vei mai auzi niciodată de mine, promite-mi că nu te vei atinge de el.
- Îți promit iubito, îmi atinge ușor cu buzele fruntea să nu îmi provoace alte dureri.
- Am nevoie de un telefon, trebuie să-mi sun părinții de câteva zile nu știu nimic de mine , vreau să le spun că sunt alături de tine în continuare plecați departe, nu pot apărea așa în fața lor, Linda mă gândeam că poate mă poți primi la centru.
- La centru? nici să nu te gândești mâine când te vor externa vei veni acasă la noi, vom avea grija de tine până îți vei reveni.
- Nu pot accepta asta.
- Nu te-am întrebat dacă accepți sau nu, mă privește cu milă Ryan, doar te-am anunțat.
- Cred că ar trebui să ieșim, Melek trebuie să se odihnească, spune George.
- Eu rămân să am grijă de ea, ne vedem mâine acasă, își trage un scaun lângă patul meu.
- Nu este nevoie să rămâi, voi fi bine.
- Din nou nu ți-am cerut voie, mă face să zâmbesc.

Eram sleită de dureri, calmantele nu își mai făceau efectul, gemeam , transpiram, aveam coșmaruri, plângeam.
Rugasem asistenta să îmi facă cel mai puternic calmant pentru a-mi liniști vocea părinții mei nu trebuiau să își de-a seama de nimic.
Din fericire aceștia m-au înțeles și nu au cerut alte explicații, mă anunțase că Desiree plecase chiar în această dimineață înapoi în Franța, știam  că trebuia să pot o conversație cu ea dar nu acum.
Întreaga noapte Ryan a avut grijă de mine, mă liniștea când mă trezeam plângând, chema asistenta imediat ce începeau din nou durerile.
- Gata de plecare? intra Linda în salon încercând să pară veselă.
- Se pare că da, îi răspund.
Din cauza coastelor îmi era imposibil să merg așa că până la ieșire am folosit un scaun cu rotile.
Cu o mare tristețe pentru ceea ce pățisem dar și cu o bucurie că mă are din nou lângă el Ryan se grăbi să ajungem acasă.
Servitoarele mă priveau cu milă, ar fi făcut orice numai să îmi facă pe plac.
- Melek pentru a urca în cameră va trebui să te iau în brațe voi încerca să nu te rănesc foarte mult, mă pregătește Ryan.
Aprob din cap și îi dau voie să mă ia în brațe, m-aș fi cuibărit la pieptul lui unde știam că este atât de bine dar preferasem să îmi stăpânesc lacrimile, mă dureau rău.
- Stai puțin să îți deschid ușa, urcă Linda înaintea noastră dar Ryan o ignora și merge mai departe.
- Melek va sta în camera mea, eu voi avea grija de ea.
Țineam ochii închiși și nodurile care mi se formau în gât nu îmi dădeau voie să vorbesc.
Mă așează cu grijă pe pat și imediat sunt învăluită de parfumul lui , o mângâiere și o alinare pentru mine și durerile mele, era mai puternic decât orice calmant.
- Ce vrei sa mănânci? mă întrebă Linda.
- Nimic, sunt bine.
- Trebuie să mănânci să te pui pe picioare să ști că nu îți voi tolera nici un fel refuz, se comportă că o mamă grijulie.
- Ce spui de o supă de pui cu găluște?
- Sună delicios, încerc să păr interesată.
Rămași singuri în dormitor, îl văd cum se plimba prin fața patului îngrijorat fără să spună nimic.
- Tu chiar ai de gând să mă faci să amețesc? Te plimbi ca un leu în cușcă.
- Iartă-ma iubito, se așează pe pat lângă mine, sunt un pic agitat.
Își așează mâna peste a mea o ridică și mi-o sărută, încerc să râd dar buzele mele mult prea umflate mă fac să scot doar sunete.
- De ce râzi? mă întreabă.
- Înca din liceu îmi doream să intru în camera ta, să îți văd locul în care tu îți petreci timpul, unde dormi dar nu în halul ăsta.
- Melek de azi înainte nu îți voi permite să mai pleci de lângă mine niciodată.
- Am o slujbă, prieteni, o viață departe de aici.
- Vin cu tine sau renunți la ea și te întorci aici, de lângă mine nu vei mai pleca.
- Dar.....
- Nu ți-am cerut părerea, știu că mă iubești la fel de mult cum și eu te iubesc, și nu te-as părăsi pentru nimic în lume indiferent dacă te îngrași din nou sau slăbești mai mult, te vreau pe tine, te vreau înapoi.
- Ce s-a întâmplat? îl întreb vazandu-l că tace și nu-mi mai spune nimic.
- Aș vrea să te sărut dar mi-e frică să nu îți fac vrun rău.
- Îmi vei face rău dacă nu mă săruți acum.
Se apropie ușor zâmbind și ne atingem încet buzele, era cel mai bun medicament.
Simplă lui prezență era suficient pentru mine, în schimb îmi era teamă de urmări, îmi era teamă de o nouă întâlnire între el și Billy.

Mă aflam de o lună în casa familiei Landreth, începusem să mă mișc din ce în ce mai bine, fața mi se disumflase , rănile și vânătăile începeau să treacă.
În fiecare noapte dormeam în brațele lui, eram acolo unde trebuia să fiu, acolo era locul meu.
Cu părinții mei vorbeam aproape zilnic la telefon, îi simțeam că se bucura alături de mine, de Billy nu știam nimic, îmi era teamă să întreb.
- Ce vrei să mănânci în seara asta la cină? mă întreabă Linda.
Acesta la fel că și Ryan își mutase biroul acasă, plecau doar dacă într-adevăr era necesar, dar niciodată nu mă lăsau singură.
- Ce ai spune de un grătar ? Chiar nu am mai mâncat de mult, îi răspund.
- Ce idee bună, să ști că aș mânca o carne bine pregătită, sti că ieri am luat prânzul în compania directoarei ONG-ului, eram atât de înfometată că am cerut un mușchi de vită la cuptor cu legume, mi-au adus un mușchi crud în interior, pffff, foarte dezamăgită.
Imaginea cărnii crude și a sângelui îmi întoarce stomacul, deși încercam să înghit,  toată mâncarea din stomac mi se întorcea, îmi duc mâna la gură.
- Melek ești bine?
- Cred că....îi fac semne disperate și fug în baia de la parter.
Îmi golesc stomacul în vasul de toaletă, printe lacrimi și suspine, coastele încă mă dureau.
Îmi arunc apă rece pe față încercând să mă liniștesc, nu voiam să îi fac din nou să se îngrijoreze pentru mine.
Ies din baie și o găsesc pe Linda vorbind la telefon , îmi face semn să urc în camera și să o aștept acolo.
Ajunsă în cameră, mă așez pe pat și îmi deschid o carte începând să citesc.
- Melek, mergi și fă ăsta, îmi întinde mâna în care ținea o cutie albă.
- Ce este, iau cutia curioasă, doar nu crezi? mi se umple ochii de lacrimi când citesc ce scrie pe ea.
- Este posibil, dute draga mea, te aștept aici, mă îndrumi spre ușa băii.
Pe cutie scria că trebuie să aștept 5 minute pentru a afla rezultatul, învelesc testul într-un șervețel și îl înmânez Lindei.
- Ce spune? mă întreabă nerăbdătoare.
- Nu știu, prefer să vezi tu rezultatul, eu nu am curaj.
Nerăbdătoare scoate testul din șervețel și un zâmbet îi apare pe buze.
- Ești însărcinată Melek.
Încep să tremur , mă așez pe pat și încep să plâng.
- Nu plânge draga mea, un copil este un dar de la Dumnezeu.
- Linda, nu știu copilul căruia dintre fii tăi îl port în pântece.
- Este nepotul meu nu contează, va fi un copil iubit, indiferent dacă este a lui Ryan sau a lui Billy.
Amuțim amândouă atunci când îi simțim pretenția lui Ryan în cameră, ne privea șocat semn că auzise totul.