SasuSaku-Culegere de povesti

Oh,nu!

     Sasuke P.O.V.

     -Domnule Uchiha Sasuke?

     Auzindu-mi numele,ma ridic imediat.Sper ca bebelusul nostru sa fie bine.

     -Doamna,aici.Aveti vesti in legatura cu fiica noastra?

     -Da,dar nu sunt chiar atat de bune.Copilul dumneavoastra nu a putut supravietui.Cordonul ombilical s-a infasurat in jurul gatului,iar el s-a asfixiat.Imi pare rau pentru pierdere.

         Cand am auzit vestea,simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare.Lacrimile au izbucnit si dintr-o data m-am simtit cuprins intr-un uragan de lacrimi si suspine.Printre toate gandurile negre care imi impanzeau mintea,doua ganduri bune si-au facut aparitia printre sirul mintal:primul imi amintea ca Sakura a pierdut sarcina si are nevoie de cineva langa ea,iar al doilea imi dadea puterea sa ma gandesc ca voi avea un alt copil.

                                                                                                           M-am dus la usa salonului unde am ciocanit usor,un ,,Intra'' auzindu-se din camera.Am deschis usor usa si am vazut-o pe Sakura plangand.Instantaneu am inbratisat-o,simtindu-i durerea prin imbratisarea pe care mi-a daruit-o.

     

      -S-Sasuke...Am pierdut-o!Nu! suspina ea printre lacrimi.

     

      -Sakura,totul o sa fie bine.O sa trecem peste toate aceste lucruri care au dat buzna peste viata noastra.

     

      -Nu intelegi.Nu ai cum sa intelegi.Niciodata nu vei putea intelege!Era in mine.Il simteam,dadea cu piciorusele in burtica.Faptul ca il puteam simti si ca era in mine conteaza foarte mult mai ales pentru mine.Nu pot sa cred ca am pierdut-o pe Yuki! spuse ea.

     

      -Linisteste-te!Domnul are planuri pentru fiecare.A vrut-o pe ea mai aproape,s-o poata ocroti el cum se cuvine.Acum fetita noastra este intr-un loc mai bun.A fost un act involuntar.Nu esti tu singura care a fost implicata intr-un astfel de caz.

      -Te iubesc! spuse ea cu glasul mieros.

      -Te iubesc mai mult!Iti promit ca nu vei regreta niciodata acest lucru.

      *** Dupa doua luni ***

    Sakura P.O.V.

        Inmormantarea a trecut,iar eu tot nu imi pot reveni din soc.A fost prezenta mereu alaturi de noi,iar acum s-a dus.Nimeni nu o va putea inlocui niciodata pe Yuki.Niciodata.

       Usa s-a deschis si sotul meu a intrat in casa.S-a descaltat,si-a lasat geanta pe coltar si a intrat in baie.Intre timp am pus la incalzit ramenul,iar in minte iar a navalit amintirea cu ea.

      Sasuke a iesit din baie si s-a dus in camera.L-am urmat si l-am imbratisat,sarutandu-i ceafa.

     -Sakura,nu acum.Nu ma simt in stare!Sunt obosit si vreau sa ma odihnesc.Imi pare rau! spuse el asezandu-se in pat.

 

       Am stins lumina si m-am pus in pat,adormind.

      Sasuke P.O.V.

        Desi am pierdut-o pe micuta noastra,simt o mare nevoie de a avea un copil.Copilul meu,pe care sa il strang in brate,sa-i spun vorbe dulci si sa-i ofer alaturi de draga mea sotie tot ce are nevoie,parte din mine si din ea,rodul iubirii noastre.

        Au trecut doua luni de la inmormantare,si nu am actionat deloc.Mai am doua minute pana cand voi ajunge acasa,si cred ca Sakura ma asteapta.

       Sakura P.O.V.
 

      Sasuke trebuie sa soseasca in curand.Am gatit mancarea lui preferata,in care bineinteles,am pus si rosii.In ultimele zile nu prea a fost in largul lui,si vreau sa il inveselesc.

      In nici doua minute usa se deschide si Sasuke navaleste in casa,inchizand usa dupa el.Isi arunca cat colo lucrurile si ma saruta cu patima.Un soc ma cuprinde.Este ceea ce cred eu?Vrea sa mai incercam inca odata?Gandurile imi sunt spulberate de vocea lui suava:

    -Sakura,stiu ca in ultimele zile nu am fost acelasi Sasuke,dar m-am hotarat.Imi doresc atat de mult acest copil,incat nu ma mai pot odihni noaptea.Te rog,vrei sa mai incercam inca odata?

    -Da!Vreau! spun eu cu lacrimi in ochi.

  *** Dupa noua luni ***

      Sakura,te rog,rezista.Nu te da batuta!

     -AAAA!Ahh!

     -Impinge! spunea asistenta.

     -Imping cat de tare pot!Ahh!

     -I se vede capul!Impinge cat de tare poti!

     -AAAAA!DOARE!AA!

     -A iesit!

     -Waa!Waaaaa!

            

             Usa salii  se deschide si apare Sakura cu celelalte asistente,care o duceau in salon.Dupa doua minute o doctorita imi striga numele si ma anunta ca am un baietel.O lacrima de fericire m-i se prelinge pe obraz,si m-i se permite sa intru in salon sa-mi vad fiul si sotia.

             Stand in prag,o vad pe Sakura tinand in brate sj alaptand un bebelus cu cateva fire de par negre ca smoala.Ma apropii de ei si admir privelistea care ma linisteste.Sunt mai fericit ca niciodata.Puiul nostru deschide ochii,si observ ca are ochii verzi,exact ochii Sakurei.

          -Multumesc pentru aceasta minune!

          -Este minunea noastra.Ce nume sa ii punem?

          -Am putea sa-i spunem Itachi!

          -Este minunat!

       

         Este cea mai fericita zi din viata mea.Desi nu credeam ca o sa mai apuc ziua asta,se pare ca am apucat-o.Am un fiu,si sunt extrem de mandru.

         Desi in anumite momente viata te pune la cele mai grele incercari,oricare ar fi ele trebuie sa le infrunti,deoarece niciodata nu se stie ce iti va aduce norocul.