The Prisoners *In curs de editare*

Capitolul doisprezece

Fiind noapte, nu puteam vedea nimic. Godzilla ma tinea strans, stand in spatele meu. Cealalta namila era  langa mine. Din cate intelegeam, eram intr-o padure...Mergem. mergem, mergem, mergem, mergem asa vreo doua ore...Se si pornise ploaia...Oportunitatea perfecta pentru o plimbare!

- Ma dor picioarele! ma plang eu

- Si ce vrei sa fac?

- Poate... sa deschizi si tu o umbrela, macar!

- Daca am deschide, efectul dramatic produs in momentul in care vei fi ud in usa... Nu va exista.

- OK...Atunci, ma duci in brate?

- Pai atunci nu vei mai fi obosit... Si, oricum, am ajuns.

Incep sa analizez tot ce ma inconjoara. Observ astfel o casuta in copac.

- Acu' ce trebuie sa fac?

- Asta!

 Boul imi trage un pumn drept in stomac, facandu-ma sa urlu de durere si sa cad pe jos. M-a dus in fata usii, lasandu-ma jos. Au plecat. Dar inainte sa ma lase, au deschis usa.

Diana's POV

Louis- Ati auzit si voi?

Niall-Da.

Diana- Ce sa auzim?

Niall- Un urlet...

Louis- Cred ca ar fi mai bine sa mergem la usa si sa ne uitam pe geam!

Mergem. Ne uitam pe geam si, spre mirarea noastra, observam un om, iar usa e deschisa. Timid, deschid putin usa . Pare de varsta noastra. Baietii se grabesc sa-l aduca in casuta.

- Baieti, asta e sansa noastra. Putem pleca!

- Nu-l putem lasa singur! ma contrazice Niall

- Il luam cu noi!

- Nu! Si, bonus, crizatu' ne-a avertizat ca ne omoara daca parasim casa.

- Cum sa ne omoare?

- Crede-ma, e mai bine sa stam cuminti. Nu stim de ce poate fii in stare.

-In fine... Stiti, m-ati putea ajuta sa-l salvez de la pieire! Daca ne-ar gasi politia cu un cadavru in casuta? AR FI FRUMOS?!... ACUM TRECETI NAIBII SI AJUTATI BIETUL OM!

- OK, boss. Diana, treci in baie si adu apa sa-i spalam rana. Niall, cauta o trusa de prim-ajutor. Eu ramaneste aici!

- Louis si gramatica= dusmani de moarte. contientizez cu voce tare

- Vrei sa moara asta aici? Du-te si adu ce ti-am zis, urato!

Am mers...Dar, ce seriosi au devenit baietii...Asa, brusc! L-or cunoste pe asta sau ce?

- Am adus apa...

- Mersi mult, baieti.

- Stai putin! Vocea ta mi se pare cunoscuta...

- El e perfectul lui Niall...

- Ah, tu esti Liam! Nu credeam ca ne vom intalni vreodata, cel putin nu in asemenea conditii... 

- Dar se pare ca imposibilul devine posibil cand te astepti mai putin.

- Exact, amice.

- Si ce ti s-a intamplat?

- Aaaaaa, pai stii tu...Am fost intr-un bar. M-am imbatat rau si cred ca am jignit pe cineva. Pe urma au venit doi oameni puternici (pe care i-am alintat Godzilla1 si Godzill2), m-au batut si m-au adus aici.

- Ciudat...

Am plecat putin din camera, lasandu-i sa vorbeasca. Am trecut si pe la usa, observand o scrisoare.

- Louis, vino putin!

-...Ce vrei, feme...Sa citim.

                                                                         Hei scumpilor!

Se pare ca aveti invitati. El nu trebuie sa afle despre joculetul nostru. Daca afla, sunteti ca si morti. 

                                                                                           Multe urari de bine, Stapanul

- Ii spun eu lui Niall sau ii spui tu?

- Il anunt eu.

[ Peste zece minute]

- Oh, Niall! Nu te-ai schimbat deloc!

- Tu da! Te-ai imbatat...Dar tot esti perfectutul meu!

- Apropo, cum mai e Eleanor? Dar Danielle?

- Sunt bine, amandoua.