*Peste 5 ani*
*Suna telefonul*
-Alo?
-Heei, ce mai face Dianuca mea?
-Cine esti? De unde ma cunosti?
-Prizonieri... Cuvantul iti aminteste de ceva?
-Niall? Tu esti?
-Exact, scumpi.
-De unde ai numarul meu de telefon?
-Or fi trecut ani dar eu si cu Boo tot am mai vorbit.
-Ah... Deci ai aflat despre...?
-Da. Imi pare foarte rau. Cand va fi inmormantarea?
-Peste doua zile.
-Deci marti?
-Exact. Marti.
-Dar nunta a fost?
-A fost. Nu mai stii? Ai fost cavaler!
-Okay, chiar sunt zapacit.
-Si... ti-ai gasit fata potrivita?
-Umm... Nu prea. Hai ca te-am retinut prea mult. Fie-i tarana usoara. Apropo, daca ai nevoie de ajutor spune-mi doar. Voi fi aici. Asteptand.
-Bine... Pa.
-Pa.
Parca ieri ne alergam unul pe altul in casuta... Acum inteleg de ce se spune ca timpul fuge. Dar tot nu inteleg faptul ca ''timpul e cel mai bun doctor''. Pe mine nu m-a vindecat. M-a ranit.
Stai, cred ca am auzit un zgomot. Oh, era doar Jennie.
_____________________
Nu ma omorati, va rog!
Stiu,stiu, e cel mai trist capitol din carte, dar n-am ce-i face.
Mai e putin si voi termina cartea. Scuze. Poate voi mai face un fel de continuare. Poate nu. Ma voi gandi la asta, avand in vedere ca scoala a inceput.
Apropo, cine credeti c-a murit?
(Nu, nu va voi raspunde in comentarii care au gresit si care nu. :P )
CITEȘTI
The Prisoners *In curs de editare*
Fanfiction- Oh My Beliebers! - Mai, taci! Idolul tau idiot nu ne poate salva acum! - Va rog! Daca voi mai sta mult cu ei voi innebuni! - Nu e idiot!