The Prisoners *In curs de editare*

Capitolul 33 Peste 5 ani...

*Peste 5 ani*

 *Suna telefonul*

-Alo?

-Heei, ce mai face Dianuca mea?

-Cine esti? De unde ma cunosti?

-Prizonieri... Cuvantul iti aminteste de ceva?

-Niall? Tu esti?

-Exact, scumpi.

-De unde ai numarul meu de telefon?

-Or fi trecut ani dar eu si cu Boo tot am mai vorbit.

-Ah... Deci ai aflat despre...?

-Da. Imi pare foarte rau. Cand va fi inmormantarea?

-Peste doua zile.

-Deci marti?

-Exact. Marti.

-Dar nunta a fost?

-A fost. Nu mai stii? Ai fost cavaler!

-Okay, chiar sunt zapacit.

-Si... ti-ai gasit fata potrivita?

-Umm... Nu prea. Hai ca te-am retinut prea mult. Fie-i tarana usoara. Apropo, daca ai nevoie de ajutor spune-mi doar. Voi fi aici. Asteptand.

-Bine... Pa.

-Pa.

Parca ieri ne alergam unul pe altul in casuta... Acum inteleg de ce se spune ca timpul fuge. Dar tot nu inteleg faptul ca ''timpul e cel mai bun doctor''. Pe mine nu m-a vindecat. M-a ranit.

Stai, cred ca am auzit un zgomot. Oh, era doar Jennie.

_____________________

Nu ma omorati, va rog!

Stiu,stiu, e cel mai trist capitol din carte, dar n-am ce-i face.

Mai e putin si voi termina cartea. Scuze. Poate voi mai face un fel de continuare. Poate nu. Ma voi gandi la asta, avand in vedere ca scoala a inceput.

Apropo, cine credeti c-a murit?

(Nu, nu va voi raspunde in comentarii care au gresit si care nu. :P )