The Prisoners *In curs de editare*

Capitolul 19

In fine, la cat de obosita sunt dupa alergatura asta nebuna, nu cred c-ar mai trebui sa-mi bat capul cu semnificatia scrisorii... Stand intinsa, am atipit. Nu cred ca am dormit mult ca am si fost trezita de niste zgomote ciudate. Ma ridic in sezut si inspectez incaperea...

- Oh Doamne! Ce cauti acolo?

- Ajuta-ma, te... incearca Louis sa spuna

Nici n-apuca sa termine ce are de spus ca si apare un barbat care tine ceva in mana. Se pare ca acel ceva e ... UN TOPOR?! Incerc sa il ajut, vrand sa rup sticla ce ne despartea, dar nu eram destul de puternica. Tipam. Plangeam. Ma tranteam pe jos. Imi dam pumni in cap... Dar, peste cateva secunde ma opresc. Imi dau seama ca asta nu-l va ajuta cu nimic pe Lou. Asa ca imi sterg lacrimile, uitandu- ma la ce fac cei doi. Se pare ca Louis este pe jos. Ala se apropie de el. Lou ii fura toporul,ii da cu lemnul acelui tip in cap si arunca unealta de ucis in peretele de sticla.

Imediat dupa ce vad asta, deschid usa cu cheia, si fug la el. Era plin de sange. Nu-l puteam recunoaste. Vesnicul lui zambet era absent. Ochii sai ca cerul senin era acum involburati ca furtunile de pe mare. Pur si simplu ma topeam. Era mult prea mult.

- Diana!

Liam's POV

Pentru un moment am uitat de sfatul lu' ala si am plecat din casuta. Dupa ce am alergat putin, le-am zis ca am uitat ceva in casuta, lasandu-i sa plece fara mine. Acum stau aici, vorbind cu bossu', care cica e multumit de mine, zicandu-mi ca as fii murit daca as mai fi stat mult acolo.  Pfiu! Ce noroc am cu creierasul asta!

Cate's POV

Impiedicandu- ma si capatand o rana, eu si Hailey am decis sa mergem spre drumul ce duce spre sosea. Din fericire, aveam GPS pe telefon. Inca o data: sa traiasca tehnologia! Aici, am facut auto- stopul. Noroc ca am dat peste o familie draguta de batranei, ce mergeau in oras, oferindu- se sa ne duca la ei acasa.

- Multumim dar chiar nu trebuie sa va deranjati asa tare cu noi, domnule si doamna Cox!

- Nu e nici un deranj, dragelor! Oricum, nimeni nu mai vine pe la noi.

- Probabil sunt ocupati.

- Nu, scumpo. Toti cunoscutii nostri sunt morti.

- Oh, imi pare rau.

- Si mie, doamna.

- Nu- mi mai spuneti ''doamna''! Spuneti- mi Anne!

- Bine, Anne.

- OK, ma duc sa-ti aduc un bandaj, Cate.

- Multumesc, Anne.

Imediat dupa ce dispare Anne, se aud niste susoteli din bucatarie, facandu- si aparitia un baiat saten, cu ochi verzi. Mi se pare cunoscut...

- Oh Doamne! TU ESTI HARRY!

- Da, asta sunt. Am auzit ca esti ranita, deci lasa- ma sa-ti vad rana

Hailey- Si... ce ai mai facut dupa ce ai terminat-o cu One Direction?

Harry- Am devenit medic.

Hailey- Asa se explica de ce ii verifici rana.

Harry- Apropo, pe tine cum te cheama?

Hailey- Hailey.

Harry- Ok, deci nu e nimic grav. Trebuie doar ca rana sa fie dezinfectata. Pana iti trece, ti- as recomanda sa nu mergi.

Cate- Si cam cat ar dura asta?

Harry- Una, doua zile...Maxim trei.

Louis' POV

Oh Doamne! Ce ma fac acum?!...

- Niall?!

- Hei, frate!... Ce-i cu tine? Dar cu ea?

- Poveste lunga. Hai sa intram in casuta, si iti povestesc dupa.

__________

Hei dragutilor! Capitolul asta ii e dedicat lui Argintemi! Nu am uitat ca ziua ta e pe 19 (iulie, dar acum conteaza doar data).