The Prisoners *In curs de editare*

Capitolul cinci

- Deci, daca tot suntem inchisi aici... Eu zic sa vorbim. propune Niall cu un ton prea incantat pentru gravitatea situatiei actuale.

- Despre ce? Cine e norocosul pe care il aruncam primul pe geam?

- Bravo! Am inceput bine! Stim ca esti o pesimista. imi da Louis un ''pumn verbal''

- Eu il votez pe Louis!

- Si mai bine. Imi pot da seama ca niciodata, oricat am incerca eu si Niall sa-ti facem un bine, tu nici un multumesc nu ne vei da! Binecuvantat fie omul ce a zis ca femeile sunt complicate!

Cred ca acum mi-am dat seama de ce insista atat de mult pe subiectul acesta. Era suparat ca nu i-am multumit. Are dreptate. Sunt foarte complicata. Nici eu nu ma mai inteleg. El mi-a salvat viata, iar eu l-am tot amenintat ca il omor. Se vede ca nu sunt o persoana prea buna. Am toate defectele posibile. 

- Louis?

- Ce vrei, fata?

Vrea sa-si bata joc de mine. Minunat.

- Scuze.

- Printesica lui taticu' a spus ,,scuze,,? Am iluzii sau ce?

- 1- Nu-mi mai zi asa. 2- Poate ai, dar acest moment e real.

- Credeam ca tu iti ceri scuze , nu ca ma jignesti pe mine. Salvatorul tau.

-  Acum stiu unde bati! Deci, OK, iti voi spune superman!

- Voi! Vorbiti... Doamne iti multumesc ca le-ai luminat mintea! Iti raman dator pe viata!

Cred ca acum va intrebati cum de suntem inchisi intr-o casuta si Niall n-a auzit ce am spus. Dormea. Revenind, felul cum Niall era uimit si cum si-a facut cruce m-a facut sa rad.

- Ce vrei sa spui, Nialler?

- I-am multumit lui Dumnezeu ca nu va mai certati. Eram speriat ca daca voi mai sta o ora cu voi o sa am vedenii, voi auzii voci, stii tu, voi innebuni.

- Niall, Niall, ce frumos stii tu sa-ti complimentezi prietenii!

- Nu-i asa? Mai rar gasesti prieten ca mine!

- Dap. Esti unic! Nimeni nu mai are un apetit cat al tau sau o infumurare ca a ta. E speciala. Asa, un pic inocenta.

Astfel, timpul a trecut repede, inserandu-se. Baietii au adormit foarte repede, ceea ce ma mira. Poate ar trebui sa-i las in pace... Naah.

- AUCH!

Intr-o clipa ajung la baieti, vazandu-l pe Louis stand intins pe podea.

- Ce s-a intamplat?

- Mai tii minte ca in prima noapte cand ne-am intalnit am vrut sa dorm cu tine? Asta era pentru ca Niall se intinde ca ursul in tot patul si mereu cand dorm cu el ma trezesc pe podea. De data asta, Niall mi-a lasat si un suvenir. Uite ce rana fotogenica! Si e moca! Mersi,raman dator!

- Foarte interesant! Exista pe aici un bandaj?

- Vezi in dulapul din baie!

Mergand pana in baie m-am uitat la usa si geamurile care ne desparteau de libertate. Deodata, aud niste pasi langa usa.