Perfect H.S

Capitolul 4. Donatii

Astazi este un alt eveniment de caritate de-al lui Alvaro. Uneori ma mira ca suntem frati, caci suntem atat de diferiti.

El face parte dintr-un grup de vreo saisprezece persoane ce organizeaza in fiecare luna cate o strangere de fondurii pentru diferite cauze. De obicei evenimetul este tinut intr-o  sala mare in care incap cel putin o mie de persoane.  

Primii care vorbesc sunt cei ce au organizat donatia, apoi bogatanul/bogananii care au ajutat la a putea fi organizata donatia, apoi cativa dintre cei pentru care se strange, dupa care vine cineva si isi etaleaza talentele : canta/ danseaza/ picteaza/ recita etc ; cateva lucruri de genul asta. Dupa care, la sfarsit, cativa dintre cei mai ”impresionati” oameni vin si spun cat  de ”mandrii si emotionati” sunt pentru aceasta cauza, fac o donatie imensa si pleca la locul lor. Urmand ca pe rand sa vina toti cei care vor sa faca donatii in fata la Alvaro si Domnul Crush unde, numele lor este scris pe o foaie alaturi de suma de bani pe care o doneaza si semnatura.

Eu detest aceste evenimente, motiv pentru care nu am participat niciodata la unul. Tot ce stiu, stiu de la Alvaro. Care, sincer, nu se satura sa-mi povesteasca totul cu lux de amanunte timp de 3 zile la rand dupa ce a avut loc evenimentul. Imi place sa glumesc pe seama lui, si sa-l fac baba, dar oricum stiind ca sunt tot ce el are, nu l-as oprii niciodata din a-mi povestii ceea cel face fericit. Oricat de rea și egoista sunt, tin la el.

-Deci? Cum imi sta? Alvaro iese din camera s-a intrebandu-ma.

El poarta un costum negru, cu o camasa alba si o cravata rosie. Parul sau roscat ce deobicei este ciufulit, sta acum fixat in partea dreapta. Ochii sai sclipesc scandu-ma, si vine in pasi grabiti spre mine. Zambetul sau, destul de matur pentru un pustan de 15 ani - nu ia parasit nici acum fata. De ieri seara cand mi-a spus ca a organizat o noua strangere, cauza fiind chiar idea lui, zambeste asa incontinuu.

Din cate am inteles evenimentul va avea loc in cea mai mare sala din Vancouver. The Oosterser. Cladirea aceasta este imensa, ca un adevarat teren de fotbal cu un gard imens din marmura alba si un acoperis din sticla neagra. Am inteles de la Alvaro ca vor fi cei mai bogati oameni din intreaga tara, si reprezentanti ai acestora. Cred ca este cea mai mare campanie organizata de ei. De asta s-a si pregatit asa. Dar pentru mine toate aceste lucruri sunt niste simple prostii. Sunt de parere ca niciunul din oamenii care primesc acei bani nu ii merita. Nici macar cei care ii au nu ii merita, felul in care ii arunca -pentru niste oamenii pe care nu ii vor cunoaste in viata lor- arata cat de nerecunoscatori sunt ca au bani. Adica, daca ai atatia bani de ce i-ai impartii vreodata cu altcineva?

Alvaro tuseste si ma distrage din gandurile mele, facandu-ma sa imi intorc din nou privirea asupra sa.

-Frumos, esti frumos. Arati ca unul din acei bogatani idioti. Eu chicotesc si el se incrunta.

Niciodata nu i-a convenit faptul ca ma iau de oameni. Dar nu ma pot abtine din a-i detesta cand vad ca ei au atat de mult noroc si nu profita de el, iar eu nu am. Dar drace, mi-as dorii sa am.

-Nu mi-ai spus pentru ce este strangerea. Eu zambesc aranjandu-i camasa mai bine. 

Zambetul sau strengar piere de pe fata sa si pielea ii capata o culoare palida, iar el  imi da mainile jos de pe cravata sa. 

Ma uit buimacita la el si nu inteleg ce vrea sa faca. Il vad mergand spre usa si incaltandu-se cu o pereche de pantofi negri lacuiti, pe care ia primit de la Sid anul trecut. Se incalta apoi se ridica, indreptandu-si spatele si dandu-si cu mana prin par, stricandu-l. 

Eu stau si ma uit la el. Expresia de pe fata lui imi arata cat de speriat este si eu doar nu inteleg ce poate fi atat de rau. 

-Este, um, ei bine. Stii Blythe. El se balbaie si nu ar trebui sa faca asta. Gura lui este putin deschisa, iar ochii ii sunt atat de incruntati incat cred ca sprancenele lui se ating.