Perfect H.S

Capitolul 7. Intensitate

-Nu pot să cred că Harry Styles, Fucking Harry Styles, iubitul celei mai frumoase fete din întreaga țară, cel mai popular băiat din liceu și tot odată cel mai de rahat puști, a spus asta.

Hotote de râs îi scapă Taniei printre buze când îi povestesc ziua mea împreună cu Harry. Când am ajuns eu acasă, ea era la intrare stând în poziție turcească pe preșul din fața ușii- ceea ce explică cucuiul din fruntea ei- iar fratele meu pe canapeaua din hol. 

Martor îmi este Dumnezeu că îmi tremurau toate organele din corp. Privirea Taniei era criminală, în ochii ei verzi citindu-se furie, iar Alvaro stătea gânditor uitandu-se la mine tăcut. 

-Unde mama dracului ai fost? Te-am așteptat ca o proastă la spital ca să venim împreună, și tu nu ai fost acolo. La dracu, Bly.  Talia țipă, ochii ei mărindu-se spre mine. Oh drace, e de rău.

-Scuze Talia, a intervenit ceva urgent am plecat cu ... Vrând să-i pronunț numele îmi dau seama că fratele meu este aici și mă gândesc la impactul pe care l-ar avea asupra lui. Știu că Talia m-ar înțelege, dar el nu. Haide, o să-ți spun în cameră. Îi zâmbesc prietenei mele și o ghidez spre camera mea.

-Nu. Îi poți spune aici, vreau să știu exact unde ai fost și ce ai făcut până la ora asta. Vocea lui Alvaro tună în spatele meu, și eu simt cum mă înfuri.

-La dracu, cum îndrăznești? Strig, toată furia mea revărsându-se asupra lui. Cred că nu am fost destul de clară cu tine, nu vreau să-ți mai văd fața, sau să-ți mai aud glasul. N-ai decât să te duci dracu. Îi țip în față și îi pot observa ochii sticlindu-i.

Și de atunci sunt în camera mea povestind cu Tania, care s-a calmat surprinzător de mult, și chiar nu și-a bătut joc de mine. Ci de Harry. I-am povestit majoritatea lucrurilor pe care mi le-a spus, punând-o să jure că nu mai află nimeni, și bineînțeles că nu i-am spus tot, sunt lucruri pe care ea nu trebuie să le știe și lucruri pe care nu vreau eu să le știe. Informații care vreau să fie doar ale mele. Tot ce e mai important e al meu, de restul poate știi.

Și uite așa s-a făcut aproape dimineață, cu prietena mea punându-mă să-i povestesc aceleași lucruri din nou și din nou. Ea râzând de fiecare dată când își amintea ceva spus de mine.

-Pur și simplu nu pot să cred că l-ai întrebat ce ar fi făcut dacă parinții lui nu ar fi avut bani. Oh, Doamne. Talia rânde, lacrimi ușoare căzându-i din colțurile ochilor.

-Ar trebui să râzi de răspunsul lui nu de întrebare mea. Îi spun, acompaniind-o în râs.

Talia își pune o mâna pe față și una pe burtă, plină de amuzament.

-Știu, știu. Îți poți  imagina? Ea râde. Harry-Perfectul-Styles brutar. Oh, doamne cum ar suna asta ”Tu, puștiu- brutărel-cret, dă-mi cea mai babană gogoașă pe care o ai. Repede am zis.” 

***

Când intru în clasa de Franceză, ochii mei se opresc pe elevii din ultimele bănci. În banca de la perete, ca de obicei, stă Harry îmbrăcat într-un tricou alb ce-i pune în evidență tatuajele făcute într-un mod abuziv, buclele căzându-i peste frunte când îmi face cu ochiul mușcându-și buza de jos într-un mod seductiv. 

Banca de pe mijloc este ocupata de Lesley, care având castile in urechi mușca sictirită dintr-un sandviș destul de mare pentru o persoană așa mică ca  ea. Ochii ei căprui trec absenti peste fiiecare personă din clasa in timp ce alene,  își manancă sanvișul. Pot să jur că uneori dezinteresul ei total fata de tot ma poate uimi chiar si pe mine.

Ultima banca, cea de langa geam este libera. Asa ca plec obosita spre ea iar cand ajung cartile pica pe banca gri in timp ce corpul meu se aseaza pe acelasi, veșnic, deranjant de incomod, scaun gri. Simt cum o noapte întragă fără somn își pune amprenta, dar chiar și nouă zeci la sută adormită îi pot simții privirea lui Harry asupra mea, ochii lui ma ard făcându-mă să vreau să mă ridic și să îi înfrunt privirea. Dar  știu că nu voi putea pentru că sunt atât de obosită și pentru că el poate fi atât de ciudat uneori, el m-ar putea face să fiu și mai confuză de cât sunt deja și nu vrea asta. Deja am acestă stare, și Harry Styles probabil mi-ar pune câteva întrebări despre ce am făcut aseară, și-ar bate joc de mine, și apoi m-ar pune să nu spun la nimeni de ziua de ieri. Sau poate că nu, până la urmă el a vrut o șansă să fim prieteni. Uh, jur că dacă în acest moment eu nu m-aș simți atât de obosită și  nu aș avea starea asta ciudată de ”fericire-tristă” aș fugii din clasă cât mă țin picioarele ca să nu mai simt intensitatea privirii lui și pentru a nu îmi mai forța gândirea, care este deja destul de înceată, să se focuseze pe un nimic precum Harry Styles. 

Profesoara intra în clasă salutând veselă, dar eu ma simt atât de obosită încât nici nu ma mai gândesc  să îmi ridic capul când ea face prezența. Mâna mea se ridică sus, și vocea mea șoptește în bancă un ”aici”.