Perfect H.S

Capitolul 3. Nirvana

Stau jos pe scaunul albastru din tinichea al sectiei de politie din Vancouver, si inima imi bate cu putere, si politisul din fata mea scrie raspunsurile pe care eu le dau la intrebarile sale, si eu ma simt vinovata desi nu am gresit cu nimic si ma intreb: el imi aude inima cum bate?

O singura bocanitura in usa maronie a camerei in care eu ma aflu a fost deajus incat sa-l faca pe politai sa isi ridice fata din foi, si deajuns incat sa-mi faca mie inima sa se opreasca. Politisul, un baiat tanar la vreo 25 de ani cu parul blond si cu ochii albastrii, se uita la mine asteptand sa spun ceva. Iar eu doar dau din cap ca ”da” sunt de acord sa intre Harry.  El spune ”Intra” cu o voce serioasa lasadu-se pe spatarul scaunului sau negru, si uitandu-se parca in scarba cum usa se deschide si Harry -cel mai probabil- intra. 

Harry trage scaunul de langa mine, si pe partea stanga a mea se aseaza jos. El il saluta pe politai, acesta doar zambind fugar, iar eu imi mut capul spre dreapta incercand sa imi acopar fata cu parul sperand ca poate, doar poate, nu isi va da seama cine sunt. Doua degete lungi imi trag cateva suvite de pe fata si eu sunt nevoita sa-mi intorc capul spre stanga intalnind fata lui Harry. Ochii lui verzi se maresc si gura lui formeaza un ”O” perfect.

-Bly-Blythe? El spune si dupa vocea sa imi pot da seama ca nu are nicio idee de ce e aici. Sau de ce sunt eu aici.

-Harry. E tot ce reusesc sa spun.

Politistul tuseste in fata noastra pentru a ne atrage atentia, fortandul pe Harry sa isi mute privirea la el. Isi indreapta spatele si isi pune coatele pe birou scuturandu-si capul.

-Domnule Styles, am auzit ce s-a intamplat astazi in curtea scolii. Ce aveti de spus despre asta?

Desii politistul ii vorbeste politicos chipul si vocea sa emana doar dezgust. Si sunt de acord cu el, Harry nu merita nimic mai mult decat pur dezgust. E o persoana ingrozitoare.

-Cum dracu ai aflat? Harry scuipa uimit, si in a doua secunda chipul lui este indreptat din nou spre mine. La dracu Blythe, tu i-ai spus?

 Imi simt sangele pulsand in vene la auzul cuvintelor lui si teama reapare in mine. Pielea mi se face de gaina si muschii mi se contracta. Respir incet auzind vocea lui Harry intrebadu-ma din nou aelasi lucru. Dar nu pot nici sa-l ascult, nici sa-l privesc, caci frica a puns din nou stapanire pe mine. Imi este frica pentru ce-mi va face cand voi iesi de aici, daca la batut in acel hal pe baiatul blond, mie ce-mi va face? 

Harry isi plaseaza mana pe a mea si ma ridica in picioare. El saluta politistul si il asigura ca parintii lui vor vorbii cu el, apoi ma trage dupa el pana la usa. Imi deschide usa si lasandu-ma pe mine sa ies prima scupia ”iesi odata”.

Ma las trasa de Harry de-a lungul holului sectiei si odata iesita afara simt cum spatele meu face contact cu peretele din caramida al sectiei. Harry isi lipeste corpul de al meu si isi pune capul in partea dreapta a scobiturii gatului meu. Mana stanga o tine langa fata mea blocata pe perete, iar cu cea dreapta imi tine ambele maini capturate.

-De ce? El maraie si felul in care se simte respiratia sa deaspura claviculei mele imi da fiori.

-Pentru ca tu doar ai plecat Harry. 

El isi ridica capul destul cat sa imi intalnesca privirea. Expresia fetei sale este confuza si eu nu stiu cat mai are pana sa se infurie.

 -Tu doar ai plecat Harry. Repet si simt lacrimile formadu-mi-se in ochii si o piedica pusa impotriva respiratiei mele ma face sa inghit greu. Tu doar ai plecat, si nu poti doar sa pleci asa. Nu poti sa lasi un om acolo aproape mort. Nu poti.

-La dracu Blythe. La dracu pot. Pot sa fac tot ce vreau eu , deci daca eu vroiam sa il omor puteam sa o fac, intelegi? Si daca vreau sa te omor si pe tine, pot. La dracu. El tipa si mana s-a stanga se strange intr-un pumn ce face contact cu peretele sectiei chiar langa fata mea.