Mă uit pe stradă și privesc
La oameni triști și-ndurerați,
Nezâmbitori și supărați,
Oameni...
M-așez pe o bancă mai pustie
Și-mi cântă frunzele de toamnă,
Îmi cântă-ncet dintr-o vioară,
Frunze...
Îmi cântă o melodie tristă
Și vântul e solistul lor,
Ce șuieră cu glas de dor,
Vântul...
Și lângă mine nu e nimeni.
Doar mai încolo e o floare,
O floare palidă ce moare,
O floare...
Sunt singură.
Și norii grei m-apasă,
Iar cerul îmi cade peste față
Precum un văl.
E toamnă.
Mi-e frig în suflet și în gând,
Și disperată strig plângând
O primăvară...
CITEȘTI
Suntem iluzii vii dintr-o iluzie moartă
PoetryAș vrea să-mi expir viața într-un balon de sticlă, Și să-l pictez de-ndată cu versuri fără rimă, Și să îl sparg în cioburi de negre idealuri...
