Toamnă, trimite-mi toate frunzele
Să-mi șoptească la-ntrebări toate răspunsurile,
Să-mi spună dacă nu cumva voi greși
Să îmi ascult vocea inimii.
E frig. Și totuși vântul a stat.
Toamnă, acoperă-mi inima cu ceva!
Învăluie-mă-n dor și frunze de metal,
Adu-mi o crizantemă să-mi parfumeze inima.
Toamnă, alungă-mi norii grei de gânduri cenușii,
Lacule, scufundă-n apa uitării amintiri de frunze ruginii...
Voi păsări călătoare, învățați-mă să zbor,
Să zbor departe de-acest patetic, jalnic dor.
Așa-i. Mi-e dor de primăvara mea,
Mi-e dor de flori, de soare și de lumina grea,
Mi-e dor de-o poezie, un vers nesuferit,
Să-l scriu sub umbra sfântă, sub teiul înflorit.
CITEȘTI
Suntem iluzii vii dintr-o iluzie moartă
PuisiAș vrea să-mi expir viața într-un balon de sticlă, Și să-l pictez de-ndată cu versuri fără rimă, Și să îl sparg în cioburi de negre idealuri...
