Dupa ce am iesit din clasa, nu m-a bagat nimeni in seama asa ca nici eu nu m-am dus sa ii deranjez pe ceilalti. L-am sunat pe Noah sa vad unde e si ne-am intalnit la iesire.
Noah:" Si? Cum a fost?"
Aria:" Eh, se putea si mai bine..."
Noah:" Nu iti face griji, eu nu am vorbit aproape 3 luni cu nimeni. Dar incet, m-am integrat. Sunt sigur ca tu vei reusi mult mai repede."
In scurt timp ajungem la cafeneaua unde aveam sa ne intalnim cu Indra si Caleb. Eram destul de trista, mai degraba dezamagita de cum decursese prima mea zi, iar Indra a observat asta, asa cum face mereu. Ne-am asezat la masa langa ei si au inceput sa ne intrebe cum a fost.
Aria:" Nu stiu...imi e frica...poate ca am facut o alegere proasta...poate...trebuia sa raman..." , si la ultimul cuvant imi piere din nou vocea si simt cum lacrimile incep sa imi alunece pe obraji.
Indra:" Nuu e adevarat!! Ai facut cea mai buna alegere, vei vedea! Off, hai aici."
Mi-am lasat capul pe umarul Indrei iar ea a inceput sa ma mangaie pe spate si sa imi stearga lacrimile. Ma simteam prost, nu imi place sa plang in fata nimanui, si incercam din rasputeri sa imi ascund fata, dar faptul ca ei ma sustineau si imi erau alaturi ma facea totusi sa ma simt mult mai bine.
Dupa ce am mai povestit putin am plecat spre camin. Am despachetat si aranjat lucrurile, iar dupa venise momentul ca Indra si Caleb sa plece. Simteam din nou cum imi vine sa plang si stiam ca am toate motivele sa o fac dar nu voiam sa o mai fac de fata cu ei.
Caleb:" Sa aveti grija, daca e ceva ne sunati, si Aria, orice problema ai, poti oricand sa apelezi la Noah, si o sa te ajute. Bine?"
Eu incuviintez din cap incercand sa schitez un zambet.
Indra il imbratiseaza si il pupa pe Noah iar apoi vine la mine. O imbratisez cat de tare pot si nu vreau sa ii mai dau drumul, caci era singura care ma mai lega de viata de acasa in momentul acela. Ea ma mangaia pe spate asteptand probabil ca eu sa ii dau drumul.
Indra:" Va fi bine, iti promit. Haide, esti puternica si stii ca noi iti vom fi alaturi orice ar fi, te iubim mult fetiță dragă."
Aria:" Si eu va iubesc mult, mult de tot.", am incercat eu sa spun, desi mai degraba am soptit dar ea m-a auzit cu siguranta caci m-a mai strans inca odata tare si apoi mi-a dat drumul punandu-mi mainile pe fata si pupandu-ma pe frunte.
Ma simteam in siguranta cu ei, ma simteam ca un copil, fara griji, fara teama ca ceva rau s-ar putea intampla. Dar ei urmau sa plece si odata cu ei toate sentimentele acestea. Caleb m-a batut pe umar prieteneste si mi-a zambit.
S-au urcat in masina si au plecat. Deja era intuneric iar eu ramasesem privind cu ochii inlacrimati drumul care ducea spre casa.
Noah ma prinde de dupa umeri, si imi spune cu o voce calda, linistitoare pe care nu o mai auzisem la el pana atunci.
"Haide...Vrei sa ne mai plimbam putin pe aici?"
Era o seara de toamna calduroasa, placuta, asa ca am acceptat dând din cap ca da.
Ne plimbam printr-un parc din apropiere, plin de copaci cu frunze uscate, iar in mijloc era o fantana arteziana inconjurata de bancute. Ma simteam obosita asa ca m-am asezat pe o banca fara sa spun nimic iar el s-a asezat langa mine.
Statea destul de aproape de mine dar nu incat sa ne atingem, sau sa ii pot simti caldura corpului. Incepuse sa se faca racoare, iar el mi-a oferit hanoracul lui in drum spre camin.
Noah:" Uite, maine daca vrei putem veni aici sa facem niste poze, peisajul e perfect. Si tu, daca imi promiti ca nu vei mai plange, te vei potrivi perfect cu peisajul asta vesel si plin de viata."
Eu chicotesc dupa care ii spun:
"Bine. Promit.", si ii intind degetul mic pentru pinky promise.
Ne zambim amandoi reciproc si ajungem in fata caminului. Eu am vrut sa imi dau hanoracul jos ca sa i-l inapoiez dar el a refuzat spunandu-mi ca pot sa il tin pana maine cand apuc sa imi despachetez hainele.
Aria:" Multumesc mult."
Noah:"Pentru hanorac?", ma intreaba el razand.
Aria:" Pentru tot, ca esti alaturi de mine si ca ai rabdare cu mine...asa cum sunt."
Noah:" Asa cum esti cum?", continua el cu intrebarile capcana de parca astepta momentul perfect pentru o replica pregatita cu mult timp inainte.
Aria:" Asa...plangacioasa.", si incepem amandoi sa radem.
Noah:" Nu cred ca esti plangacioasa, e normal, chiar si eu am plans la inceput.."
Aria:" Pe bune?:))"
Noah:" De ce esti asa mirata?:))"
Aria:" Nu stiu, dar pari asa puternic si nepasator...dar incep sa cred ca nu esti deloc asa."
Noah:" Aparentele insala. Okay, gata, du-te si dormi ca ai nevoie de odihna si maine te asteapta din nou o zi plina. Daca e ceva, imi scrii sau ma suni, bine?"
Aria:" Bine, somn usor."
Si fara sa imi dau seama, m-am trezit imbratisandu-l, cu capul pe pieptul lui auzindu-i inima batand din ce in ce mai tare.
Dupa ce ne despartim din imbratisare il vedeam cum se inrosise in obraji intr-un mod atat de dragut. Spre uimirea mea, eu ma simteam foarte confortabil cu el si nu ma simteam deloc prost pentru ceea ce tocmai facusem.
Noah:" Noapte buna.", imi zambeste din nou cald iar eu ma intorc si intru in camera de camin cu lacrimi in ochi si un zambet larg pe buze.
CITEȘTI
Din nou, noi
Ficção Geral"Viața mea pare ușoară din exterior, toți au impresia că sunt o persoană fericită, veselă mereu și că în viața mea nu se petrece nimic de care aș putea să mă plâng. Dar nu e chiar așa. Cu toții avem o poveste ascunsă. O poveste pe care nu o spunem...
