Era tarziu. Nu puteam sa adorm si priveam in gol tavanul deja de vreo 2 ore. Nu puteam decat sa ma gandesc la tot, cum ar fi fost daca as fi ramas. Stateam pe telefon si primesc mesaj de la Noah:
" De ce nu dormi?"
Aria:" Ma urmaresti?:))"
Noah:" E tarziuu!! Maine ai scoala:)) Pe bune,esti ok?"
Aria:" Da, atata ca nu prea pot sa adorm."
Noah:"Incearca sa nu te mai gandesti atat, ai facut ce era mai bine si stii asta...vrei sa te sun?"
Aria:"Daca nu te deranjeaza..."
Noah ma suna pe si incepem sa vorbim. Ma simteam putin stanjenita dar totusi confortabil. Am vorbit putin iar apoi am stat in tacere pana ce am adormit.
A doua zi la 7:45 ma astepta in fata usii sa mergem impreuna catre scoala.
Noah:" Buna dimineata!"
Aria:" Neata...."
Noah:" Esti okay?"
Aria:" Mai bine ca ieri..."
Noah:" O sa fie mai okay azi, si incet incet te vei obisnui, vei vedea."
Ajungem la scoala si ne despartim fiecare mergand spre clasa lui.
In ora de matematica au intrat doua fete cu un anunt. Era despre o tabara de ski ce urma sa se desfasoare la inceputul lunii decembrie. Cum am auzit deja mi s-au luminat ochii. Abia asteptam sa ies de acolo si sa ii dau vestea lui Noah. Cand s-a sunat de pauza, Noah era deja in fata clasei mele asteptandu-ma.
Noah:" Cum de ti-ai schimbat starea asa dintr-odata?"
Aria:" Nu au venit si la voi in clasa cu anuntul?"
Noah:" Nu. Ce anunt?"
Aria:" Cica se organizeaza o tabara de ski in decembrie..."
Noah:" Si ai vrea sa mergi?"
Aria:" Pai nu stiu...daca mergi tu poate..."
Noah:" Ar fi genial."
Aria:" Sper doar sa ma lase ai mei..."
Noah:" Rezolvam noi, nu-ti face griji."
Ii zambesc iar el imi face semn sa mergem afara si il urmez.
Noah:" Si cum ti se pare pana acum? Asa in mare?"
Aria:" Eh, scoala imi place, profesorii sunt okay, colegii mai lasa de dorit...adica, probabil e vina mea ca sunt asa tacuta si retrasa..."
Noah:" Nu e adevarat. Doar ca asa sunt ei, la fel au facut si cu mine. Dar pana la urma o sa te imprietenesti cu cativa si aia iti vor fi alaturi pana la sfarsit, vei vedea, la mine asa a fost."
Aria:" Sunt okay daca te am pe tine..."
Noah se inroseste si imi zambeste timid iar apoi priveste rusinat in jos.
Se suna de intrare si ne indreptam spre clase.
* * *
Dupa ore ne-am intors la camin iar eu m-am pus sa ma odihnesc putin caci eram epuizata dupa prima mea zi de scoala. Desi nu fusese tocmai un chin dar pur si simplu ideea ma extenua. Simteam cum toate greutatile erau pe mine si pe sufletul meu si simteam ca nu am facut ceea ce trebuia si asta m-a readus din nou in starea de a plange.
Pe dupa amiaza primesc mesaj de la Noah:
"Heii, te-ai trezit?"
Aria:" Heei. Daa, de ceva vreme:))"
Noah:" Voiam sa vad daca mai ai chef de niste poze azi. Putem merge in padurea de langa ..."
Nu eram sigura de asta, plansesem vreo cateva ore bune si nu voiam ca el sa vada asta, dar nici nu aveam vreo scuza sa il refuz, asa ca ii raspund:
Aria:" Sigur. Ma pregatesc si iti dau mesaj."
Noah:" Okay, te astept in fata caminului."
Eu incep sa ma pregatesc si incerc sa ma adun. Ma imbrac intr-o rochie alba simpla, tipica mie, tenesi, si imi las parul natural ondulat sa imi cada pe spate. Ma machiez discret cat sa acopar tristetea, oricum ma gandeam ca nu va fi atat de atent la mine incat sa isi dea seama ca am plans din nou.
Cand ies din camin il vad pe Noah asezat pe scari cu camera langa el. Cand ma vede se ridica repede si vine spre mine.
Noah:" Arati foarte bine."
Eu rosesc si urmeaza o pauza destul de lunga in care ne privim.
Aria:" Ăm...multumesc..."
Noah:" Mergem?"
Eu aprob din cap si pornim spre padurea de langa cartier. Peisajul era minunat, culorile de toamna imbracau padurea atat de frumos.
<Din perspectiva lui Noah>
Stiu ca a plans. O vad. Probabil a incercat sa ascunda asta cu machiajul, caci o cunosc si nu se machiaza decat la ocazii speciale. Ma intreb ce a facut-o sa planga din nou. As vrea sa stiu. As vrea sa o pot ajuta. Dar nu ma simt atat de puternic incat sa o intreb, daramite sa o ajut. De as putea sa ii spun tot ce simt pentru ea acum, fara ocolisuri, dar sunt sigur ca pentru ea nu sunt nimic mai mult decat un prieten oarecare.
CITEȘTI
Din nou, noi
Fiksi Umum"Viața mea pare ușoară din exterior, toți au impresia că sunt o persoană fericită, veselă mereu și că în viața mea nu se petrece nimic de care aș putea să mă plâng. Dar nu e chiar așa. Cu toții avem o poveste ascunsă. O poveste pe care nu o spunem...
