Iubire dusa la INFINIT

Mereu la mijloc...

Astazi trebuia sa fie cea mai frumoasa zi din viata mea, din viata ei, din viata noastra... Stau nemiscat langa masina si ma uit cum trage fermoarul sacului negru in care poate fi sotia mea, draga mea sotie, care inseamna pentru mine totul si pe care o iubesc mai mult decat pe viata mea. Ma apropii de locul accidentului si ii vad masina neatinsa, nici macar zgariata... ma apropii de cadavru si nu ii recunosc numele, atunci ma linistesc si o caut cu privirea pe Ella. Pana la urma o vad si ma vede si ea pe mine si alerg spre ea si o i-au in brate si o sarut de parca era aerul pe care-l respiram.
-Ce ai facut?! Ce s-a intamplat?!
-Pai ma urmarea cineva si a trebuit sa scap de el,intr-un fel sau altul...Fetisoara asta care ma urmarea era pusa de brigada din care face parte Adam, pot sa jur, am mai vazut o de multe ori dar nici prin cap nu imi trecea ca lucreaza pentru el...
-Cum ai resit sa o omori?! Chiar ma uimesti...
-Pai a vrut sa ma arunce peste pod cu masina si am scos pistolul din torpedou si am reusit sa o impusc apoi a intrat intr-un stalp si din cauza vitezei s-a rasturant..
-Si nu au observat astia ca are un glont in ea?!
Sta 2 minute si se uita in stanga si apoi in dreapta si scoate un servetel in care era un glont plin de sange. Ma duc la ea si o sarut pe frunte.
-Frumoasa mea, esti cea mai desteapta persoana pe care o cunosc,sunt asa mandra ca te am...
Scot din geaca o batista si ii zic sa-mi dea glontul, il pun in batista si il fac semn lui Vlad sa vina sa il ia si sa-l puna langa celelalte gloante care au omorat persoane din brigada lui Adam.
Cel mai frumos moment a fost cand am văzut-o pe Ella bine, in plus daca nu o omora ea pe panarama aia, o omoram eu. Daca stau bine sa ma gandesc si eu o cunosc, numai ca si-a schimbat numele, probabil din cauza rusinii. Nu credeam ca o curva poate sa devina "cineva"... sper ca data viitoare sa se gandeasca mai bine Adam cand vrea sa trimita pe cineva sa "ne omoare". Sa fiu sincer din brigada aia a lui, el e cel mai bun de acolo,restul nu au tehnica, nu au aparare, nu au cunostiinte necesare pentru a tine o arma in mana... Pacat, mare pacat, voiam sa am si eu un rival mai bine pregatit ca sa simt frica... Acum trebuie sa pun de 2 ori mai mult personal in casa mea pentru a putea sa-mi apere copii, pe langa Ella ei sunt o parte din mine, sunt punctul meu slab si pana cresc ca sa pot sa ii antrenez sa poata sa-si poarte singuri de grija este greu...
Timpul petrecut de cei apropiati mie este din ce in ce mai dificil. Ella era schimbata de la acel "accident", nu mai e sotia iubitoare care era, nu mao e mama grijulie care imi apara si crestea micutii cu interes si fara sa comenteze "Tu ai vrut copii, ii cresti!". Mereu exista ceva care sa nu ii convina si sa imi reproseze zi de zi cate ceva. Poate e vina mea, poate i-am gresit cu vro ceva si nu stiu eu... Nu mai vrea sa o sa sărut, sa o tin de mana, iar ieri a lovit masina destul de grav si putea sa pateasca ceva si ea dar a zis ca nu o intereseaza si sa repar cat mai repede masina ca are nevoie de ea.
Intr-o dimineata m am trezit pe la 4 si nu era langa mine, am cautat o prin casa si nu dadeam de ea... Imi vine in gand sa ma duc afara si sa vad daca e pe acolo.. Ies afara si aud focuri de arma unul dupa altul, tragand de vro 10 ori incontinuu. "Ce dracu! Ella, ce mama masii faci?!"... ma duc in padure si vad ceva incredibil.... Ella nu mai era ea....