Save Rock and Roll

Capitolul 3

CAPITOLUL 3

Primele patru ore au trecut foarte repede. Oficial, mai am două şi plec acasă. Acum era pauză şi stăteam cu Cole pe tribune, locul nostru. Într-un fel sau altul, îmi era ciudă că Taylor, Natalia şi Vincent nu erau la şcoala asta. 

Cole stătea cu capul în poala mea liniştit şi se juca pe telefon. Mi-am băgat mâna în părul lui şi am început să mă joc cu el. Cole îşi afunda şi mai tare capul în poala mea, făcându-mă să râd tare. L-am tras de păr, el lovindu-mă peste mână. 

Un claxon de maşină cunoscut s-a auzit. Mi-am întors privirea spre intrarea şcolii şi i-am văzut maşina lui Jamie. El a ieşit din ea şi după privirea lui pierdută, îmi dădeam seama că mă căuta prin mulţimea mare de adolescenţi. Şi-a îndreptat atenţia spre tribune şi i-am făcut cu mâna ca să se uite la mine. 

S-a strecurat în curte, încercând să nu atragă atenţia gardianului care citea ceva. S-a îndreptat spre mine şi Cole, având o sacoşă în mână. Când a ajuns în faţa noastră, a dat mâna cu Cole şi s-a uitat la mine, întinzându-mi sacoşa. Am luat-o şi m-am uitat în ea. Erau posterele. Am zâmbit fericită şi le-am scos din acea pungă.

— Mulţumesc mult, i-am spus şi l-am îmbrăţişat strâns. 

— Sper că acum eşti mulţumită, mi-a luat două ore, mi-a spus. Mi-am dat ochii peste cap şi i-am făcut semn să plece. Un mulţumesc nu strică, a spus în şoaptă în timp ce se îndrepta spre ieşirea curţii. 

— Ce sunt cu alea? m-a întrebat Cole curios, luând un afiş şi uitându-se la el analitic. 

— Sunt afişele pe care tu şi eu o să le împărţim acum, am spus, uitându-mă la el zâmbind. S-a uitat la mine puţin speriat, dar după câteva secunde, a clătinat din cap uitându-se în jos, parcă spunând o rugăciune. 

— OK, ştiu că n-am nicio şansă de scăpare. Deci, să înţeleg că asta are legătură cu planul tău, nu? a spus, luând un afiş şi fluturând cu el în faţa mea. Am dat din cap voioasă şi i-am luat afişul din mână ca să nu-l rupă. 

Le-am luat şi pe celelalte, dându-i câteva şi lui Cole, apoi am început să mă plimb prin şcoală, împărţind acele afişe. Am cerut secretarei un scoci şi am lipit unele afişe pe uşele claselor şi pe unele panouri. 

Uşor, uşor, m-am strecurat în cancelarie şi am pus câte un afiş în dulapurile profesoarelor şi am mai lăsat şi unele pe masa lor. Am întins mâna ca să deschid uşa, dar ea se deschise înainte ca eu să apăs pe clanţă. M-am uitat în sus şi am văzut-o pe directoare cum se uita la mine încruntată.

— Ce faci în cancelarie, Chleo? m-a întrebat, punându-şi mâinile în sân. Am deschis gura ca să spun ceva, dar chiar nu ştiam ce. Oricât de tupeistă şi înţepată sunt, această directoare te face să fi un nimic pe lângă ea. 

Am înghiţit în sec şi am luat o gură mare de aer. 

— Bună dimineaţa, doamnă directoare Silver, am spus cu o voce calmă, profesională. A fost bună cafeaua? am întrebat-o, arătând cu degetul spre cana mare de cafea pe care o avea în mână. S-a uitat timp de o secundă-două la ceaşcă, ca mai apoi să se uită la mine şi mai încruntată.

— Nu mă lua pe mine cu din astea, Chleo! a spus cu o voce groasă. Ce ai în mână? a întrebat, smulgându-mi un afiş. ''Salvaţi Rock and Roll-ul!'' a citit ea, imediat apărându-i un zâmbet acru pe faţă. ''Timp de 60 de ani, gusturile muzicale s-au schimbat şi cu timpul, am început să uităm ce este un stil de muzică original şi bun. Mulţi care au ascultat rock and roll au spus că este ceva mai mult decât un stil de muzică, este o bună-stare care te face să dansezi încontinuu. Este ceva ce te face să iubeşti. Nu uitaţi, Rock and Roll-ul n-a murit!''