Save Rock and Roll

Epilog

EPILOG

— Pe care îl doriți, doamnă? am întrebat stând plictisită lângă raft. Doamna, care mai mult ca sigur avea peste șaizeci și cinci de ani, stătea cu două discuri de vinil și se uita la ele întrebătoare. A ridicat unul, dar după câteva secunde l-a ridicat și pe celălalt. Știți ceva, luațile pe amândouă, facem reducere, două la preț de una, i-am spus zâmbind fals.

Femeia a zâmbit fericită și s-a dus la casa de marcat. Am oftat bucuroasă pentru că în sfârșit scăpasem de ea. M-am întors cu spatele și l-am văzut pe tata cum se uita la mine cu ochii mijiți. Am ridicat din umeri și mi-am țuguiat buzele și am început să clipesc des.

— Ai făcut-o din nou, Chleo, a spus, punându-și mâinile în sân și uitându-se la mine dur. Apropo, a câștigat Cole concursul? a întrebat, sprijinindu-se de un raft. Am ridicat din umeri neștiutoare.

— Nu-i vina mea că baba aceea nu se putea hotărî! am exclamat. Și încă nu am vorbit cu el. Dar sunt sigură că l-a câștigat, doar eu i-am făcut melodia! El doar stătea lângă mine și mânca pufuleți, aprobând din cap când îl întrebam ceva, am spus țâfnoasă. 

Tata a început să râdă de mine. 

— O să-l sun mai încolo. Și să vezi cei fac dacă nu spune și ceva despre mine, o să-l chelesc, am murmurat, în timp ce mă îndreptam spre casa de marcat unde aștepta nerăbdătoare doamna care mă enervase. Costă 100 de lei, i-am spus zâmbind fals când am ajuns la ea. 

— Poftim? Dar ai spus că sunt două la preț de una! a exclamat, mai având puțin și luându-mă la bătaie. Mi-am dus mâna la frunte și am expirat nervoasă. La naiba cu babele astea. 

— Atunci dă-mi 50 de lei și pleacă de aici! am țipat la ea. Tata a venit într-o clipă aici ca să vadă la cine țip și a oftat când a văzut-o pe babă. 

— Costă 20 de lei, doamnă Lounson, a spus tata. Baba, pe nume doamna Lounson, și-a luat discurile de vinil și a plecat, nu înainte de a îmi arunca o privire urâtă și să spună în șoaptă că noi, copii din vremurile acestea, ne-am prostit și nu avem respect. Am auzit de prea multe ori replica asta, ca să-mi pese acum. 

— De ce ești așa de prost dispusă săptămâna aceasta? m-a întrebat, punând banii pe care doamna Lounson i i-a dat, în casa de marcat. 

— Nu știu, bac-ul? am spus ironică. Tata și-a dat ochii peste cap. 

— De când îți pasă de el? a întrebat, aranjând o chestie pe care eu n-am mai văzut-o niciodată în cei optsprezece ani, aproape nouăsprezece, ai mei. 

— De când am pus pariu cu Jamie că o să-l iau. Am pus pe 500 de lei, am spus jucându-mă cu degetele de la mâini. Tata s-a oprit din aranjat acea chestie și s-a uitat la mine serios. 

— Treci și învață! mi-a spus și m-a împins de la spate. 

— Tati, chiar dacă câștig acest pariu, n-o să văd 500 de lei de la Jamie nici la nunta, nici la înmormântarea mea! am spus, râzând de el. 

— Draga mea, știu asta, dar dacă pierzi, lui ăla trebuie să-i dai bani, mi-a spus începând să mă împingă mai tare de la spate. Și sincer, avea dreptate, dacă pierdeam, Jamie mă freca la cap ca să-i dau banii. 

Doamna Lounson a intrat din nou în magazin, uitându-se puțin dezorientată. Și-a îndreptat brusc privirea spre noi și a început să meargă cu pași hotărâți spre direcția noastră. A ajuns în fața mea și și-a ridicat bărbia, uitându-se urât la mine. 

— Mi-ai dat un disc greșit, a rostit în timp ce îmi băga în față unul dintre discuri. Am gemut frustrată și tot în același timp nervoasă. Am luat discul din mâna ei și m-am uitat la el. Era acela pe care l-a ales ea!

— Este cel pe care tu l-ai ales! am spus, accetuând cuvântul „tu". Și-a mijit ochii la mine și dupaia s-a uitat mai atentă la disc. S-a încruntat și s-a uitat la mine nepăsătoare. 

— Nu trebuie să te comporți așa cu mine. Sunt bătrână și am greșit! a spus, întorcându-se și plecând. 

— Acum înțeleg de ce ai închis magazinul, i-am spus lui tata. El s-a uitat la mine. 

— Am dat faliment, este ceva total diferit, a rostit el, uitându-se la ușă, fără expresie. 

— Pentru mine, tot aia este!