Perfect Duo ~yaoi~ [Încheiată]

Ma vei iubi chiar daca sunt un dezastru?

-E banca ta,nu a mea. *spuse Jyugo*

-Nu te-ai schimbat deloc.

-De ce as face-o? 

-Mmm,nu stiu. *zambeste* Dar tot tu imi vei curata banca *spuse Rin iesind din clasa repede*

-Ce? *rade usor*Nici tu nu te-ai schimbat,Soubi...Sau ar trebui sa iti spun Rin? *zambeste* Acum sa curat banca tontului asta adorabil.

Rin se indrepta spre casa,era tot numai zambet,mergand  gandindu-se la ce s-a intamplat acum cateva clipe ia din plin un stalp in brate.

-Cine a pus stalpul asta aici?

-Conteaza? Trebuia sa fi atent *spuse fratele lui Rin*

-Ce vrei?

-M-a trimis mama dupa tine,era ingrijorata ca nu ai ajuns inca acasa.

-Stie ca nu mai sunt un copil,nu-i asa?

-Da,ma rog. Acum hai odata!

-Vin.

-Ce e cu zambetul asta la tine? Ai invatat sa iti folosesti mana dreapta asa cum trebuie?

-Tuu..numai prostii ai in cap. Nu mai discut cu tine.

-Ehehe,daca nu ai fi avut si tu prostii in cap nu ai fi stiut la ce m-am referit.

-Mai taci...    /Asta e fratele meu pe care il mai numesc si ciorditorul pentru ca mereu imi fura din mancare,mai ales din clatite. Ne certam 24/24 dar suntem frati asa ca ne intelegem bine si vorbim chestii ca intre baieti chiar daca ne chinuim sau ne batem de fiecare data cand avem ocazia./ *gandi Rin*

-Deci,pe unde ti-ai pierdut timpul?

-Am un coleg nou in clasa si a trebuit sa ii arat liceul.

-Ugh,probabil e greu de cap daca ti-a luat asa.

-Mi-a luat mult pentru ca nu am avut chef sa ii arat liceul.

-In sfarsit,Rin pe unde ai fost? *intreba mama sa care ii astepta*

-A trebuit sa ii arata liceul unui coleg nou.

-Puteam sa ii spun si eu asta.

-Dragule,amfost ingrijorata,ai fi putut sa imi dai un mesaj.

-Mama,te ingrijorezi prea mult,nu mai sunt un copil.

-Nu o sa mai fi un copil cand o sa vi acasa cu o fata care sa iti fie iubita.

-Eh? /Mama,daca ai sti ca sunt gay probabil ai plange. STAI ASA!EU SUNT GAY?!! DA,SUNT.EU CARE NU SUPORT IDEAIA CA EXISTA ASA CEVA SUNT GAY SI PE LANGA ASTA AM FACUT SII.../ *gandi Rin* AHHHH!

-Ce e scumpule?

-Nimic,doar am realizat ca la cat de  obosit sunt mi-am uitat ghiozdanul la scoala.

-Phauauhaha,ma intrebam cat iti va lua sa iti dai seama.

-Daca ai observat ca nu am ghiozdanul de ce nu ai spus nimic? 

-Daca ti-as fi spus nu as mai fi ras atat acum *spuse razand*

-Ugh,eu ma duc in camera mea,sunt obosit asa ca sar peste cina.

Rin plecase in camera sa fara sa asculte ce mai are mama sa sau fratele sau de spus. Erau multe ganduri in capul sau si multe intrebari. Intrebari despre el la care trebuia neaparat sa gaseasca un raspuns si ca sa gaseasca raspuns la fiecare intrebare pe care o avea avea nevoie de timp. Ajuns in camera sa se schimba iar apoi se arunca in pat incepand sa mediteze asupra gandurilor sale atipind intr-un sfarsit.

Mama sa era ingrijorata,simtea ca ceva ii deranjeaza linistea sufleteasca fiului sau si avea de gand sa afle despre ce e vorba asa ca se duce in camera lui Rin insa il gaseste dormind.

-Poate pana la urma era doar obosit. *zambeste invelindu-l pe Rin* Vise  placute micul meu puiut. *chicoteste* Indiferent de timp si de orice se va intampla,eu te voi iubi enorm. 

Dupa ce mama sa pleaca inchizand usa Rin deschide ochii privind  in urma ei 

-Ma vei iubi indiferent de ce se va intampla? Ma vei iubi chiar daca sunt un dezastru..?

..

.

,

.

.

 Stiu ca e un capitol mai sec dar nu am inspiratie. Sper ca aveti grija de voi. Nu uitati,sanatatea pe primul loc <3