Deep In The Dark

Capitolul 2

"Toata lumea e bine?" intreb uitandu-ma prin oglinda retrovizoare la cei din spate care rasuflau usurati ca si cum ar fi vazut moartea trecand pe langa ei. Erika avea rimelul intins pe toata fata, cum si rujul dupa buzele ei de un rosu mat ii era aproape sters. Una din genele ei false era aproape cazuta. Arata ca un zombie. Pacat ca singura oglinda pe care o am e cea retrovizoare, i-asi fi daruit una.

"Da" raspund ei la unison. Dau usor din cap si pornesc motorul masinii cu urmatoare destinatie, acasa. Am nevoie de un dus lung si haine curate, deoarece hainele pe care le port acum sunt patate cu sange.

Aud telefonul vibrand si il scot din buzunarul pantlonilor. Pe ecranul telefonului apare " Roberta Wilson", directoarea liceului in care sunt si la care nu am mai trecut de ceva timp. Ii cunoaste pe parintii mei si lucrurile cu care ma ocup si nu are o problema cu absenta mea de la liceu, singura ei conditie fiind sa nu bag elevii liceului in panica, asta insemnand ca nimeni sa nu stie cine sunt cu adevarat si cu ce ma ocup.

"Alo? Domnisoara Lightwood?" aud vocea usoara si calma a Robertei.

"Da. Eu sunt" ii raspund politicos

" Hei draga mea, ce mai faci? Esti bine? ma intreaba, eu virand spre dreapta volanul masinii.

" Sunt bine, multumesc!"zic fara sa cred nici macar eu ce spun, apoi aud oftatul lung al Robetei, care sunt sigura ca nu ma crede, dar totusi, spre fericirea mea, nu zice nimic legat de asta. "Dumneavoastra?"

" Sunt bine. Uite de ce te-am sunat. Saptamana viitoare o sa vina o echipa importanta de inspectori in scoala care doreste ca toti elevii liceului sa fie prezenti si te-as ruga sa vii si tu si sa fi prezenta"

" Ok..." murmur incet.

" Inca ceva. Daca cumva vreun inspector te intreaba ceva despre tine, nu le spune. Nu trebuie sa afle fiica a cui esti"

"Nu stii cat de deschisa sunt eu sa vorbesc cu cineva despre viata mea?" Spun, sarcasmul invaluindu-mi vocea

"Bun, atat am vrut sa-ti spun. Sa ai o zi buna". Ii multumesc si inchid telefonul.

******

Intram in casa si ma arunc la propiu pe canapeaua mare si neagra de piele din mijlocul livingului. Raul si Dylan sunt in bucatarie, mancand ce le-a preparat bucatareasa, iar Erika este in baie reparandu-si machiajul. Am ramas cu gura deschisa cand din geanta ei a scos toate trusele de machiaj. Dylan se indreapta spre mine asezandu-se in coltul opus de mine al canapelei.

"Multumesc ca ne-ai salvat" murmura el incet.

Oftez lung si imi las capul sa cada pe spatarul canapelei moale.

"De ce?" mi se aude vocea obosita

"De ce, ce?" intreaba, uitandu-se confuz la mine

" De ce te-ai drogat? Inainte, acum cativa ani cand ne-am cunoscut, tu imi spuneai sa nu fac niciodata asta. Sa nu fumez sau sa ma droghez" spun

"Erika. Pe vremea cand vorbeam noi o placeam mult. Si mi-a spus ca daca mai tin legatura cu tine, o s-o rup cu ea. Era invidioasa si geloasa pe tine. Si cand era ziua ta de nastere, a trebuie sa-i cer ei voie sa-ti urez ' La multi ani'.... . Mi-a fost greu sa aleg dintre voi doua. Tu erai prietena mea cea mai buna care ma ajuta cand aveam nevoie de ajutor si la care tineam ca la o sora pe care mi-am dorit-o intotdeauna, iar ea era fata pe care o vedeam in viitor sotia mea si mama copiilor mei. Cred ca ti-ai dat seama singura pe cine am ales..." spune oprindu-se la final nestiind daca sa mai continue

"Pe Erika" murmur eu incet.

Dylan isi trage vocea si incepe din nou a vorbi. " Cateva luni a fost bine, ne iubeam si ne comportam ca un cuplu fericit. Doar ca...."vocea devenindui mai trista " Dupa acele luni ea s-a schimbat. A inceput sa se macheze strident. Cu toate ca mie imi place naturaletea, am acceptat. Pana la urma urmelor este fata. Dupa care unii baieti din liceu imi spuneau ca ce iubita buna am la pat. Credeam doar ca fac glume proaste si nu ii bagam in seama, pana am prins-o in flagrant"