Black Is The New Pink

Capitolul 7

Kai

*Anja povestește*

Atmosfera de acum două zile e cu totul alta. De la sărutul cu Leon a început să fie distant. Știu că nu avem nici o legătură, dar comportamentul lui m-a dat peste cap. Pentru că îți place de el. Conștiința mea nu e în toane bune astazi.

Astăzi trebuie sa îmi fac bagajele, încă nu știu de ce m-ar lua cu el într-o țară străină, cu oameni care m-ar privi oripilați. Oricum nu am să mă bag în treburile lui, are o viață iar eu nu vreau să i-o stric. Telefonul meu începe să cânte, privesc cine mă sună și îi văd fața lui Eliot pe ecran. Zâmbesc drăcește când văd poza cu el din clasa a VIII-a. Eram îndrăgostită de el cu toate acele coșuri pe față și cu aparatul dentar, chiar dacă arăta așa tot unul dintre băieții frumoși a fost. Conny a zis ca e urât, la ea frumusețea e pe primul plan. E și normal asta pentru ea, știu că îl iubește acum, eu am făcut-o mereu poate mai puțin decat ea.

-Alo? Răspund amuzată cu zâmbetul până la urechi.

-De ce ți-a luat așa de mult până să răspunzi. Nu ajungeai la buton? Râsul lui îmi inundă urechile. Tot timpul râde pe seama înălțimi mele.

-Îți priveam fața de acum patru ani. Era destul de drăguță. Simt cum cineva m-a țintuit cu privirea. Zâmbetul se șterge când îi văd ochii lui Leon care acum două zile erau ciocolatii și blânzi acum sunt negrii de ciudă. Mă privea cu ochii ațintiți, maxilarul încleștat și pumnii foarte strânși.

-Să știi ca pubertatea a făcut ceva frumos din mine. Nu vreau să vorbesc despre asta, cum te simți? Întrebarea lui m-a făcut să îngheț. Cum ma simt? În afară de înghețată de frică sunt bine.

-Sunt bine, dar trebuie să merg să îmi fac bagajul, te sun mai încolo! Pa Eliot! La auzul numelui Leon vine spre mine. Ochii mei îngheață la fiecare pas al lui. Mă dau în spate până ajung lipită de perete.

Corpul său masiv îl acoperă pe al meu cu totul. Îi pot auzi bătăile inimii, corpul lui emană atâta căldură firele de transpirație își fac apariția. Privirea lui întunecată domină tot, mă domină. Parfumul lui îl face superior, respirația lui mă încălzește din ce in ce mai tare, el doar stă și îmi analizează tot. Îi zâmbesc tâmp și inocent vrând să îl dau la o parte dar el îmi imobilizează mâinile.

-Ce nai...

-Taci! Ochii mei se măresc cand țipă la mine. Ce am facut?

* Leon povestește*

De vineri am păstrat puțină distanță între mine și Anja, de fiecare dată când o vedeam avea zâmbetul ei perfect pe buze. Nu știu de ce, dar când o văd fericită și știu că e din cauza dobitocului ăluia nervi mei o iau razna.

Astăzi vreau să merg să vorbesc cu ea despre mâine. Chiar vreau să o văd și să vorbim, îmi place timiditatea ei, felul în care zâmbește, poate chiar o plac puțin, dar nu sunt îndrăgostit. Plus nu i-aș face nimic, suntem frați  acum. Pentru mine toate sunt niște jucării.

Ajung în casa tatălui meu, fugind către fosta mea cameră. Râsul Anjei inundă camera. Deschid ușa încet, nervii făcându-și apariția când îi aud vocea iubitului Corneliei. Mă privește ochii ei mărindu-se.

-Sunt bine, dar acum trebuie să îmi fac bagajele. Pa, Eliot! La auzul numelui tot sângele îmi urcă în cap făcându-mă roșu. Merg spre ea, dându-se câte un pas în spate ajungând la perete.

Corpul meu îl presează pe al ei care e atât de mic. Nu îmi vine să cred că fata asta la 16 ani e atât de micuță. Majoritatea fetelor la vârsta ei sunt cu nasul pe sus, Anja e așa diferită. Îi analizez tot corpul văzând formele ei bine conturate, corpul ei moale, mâinile fine, buze pline ca două petale de trandafir, ochii mari și copilaroși, părul ei castaniu cu toate nuanțele de blond și auriu în vârf totul e frumos la ea.