Black Is The New Pink

Capitolul 3

Merg încet lângă dulap și îl văd pe Leonidas! Ce face aici!? Voiam să îl jntreb dar dupa mi-am amintit ce a zis Colton. "Fiul meu nu mai prea stă pe aici." Trebuia să îmi dau singură seama, păr castaniu la fel ca el, ochii căprui închis la fel și Colton, înalt, bine făcut, buze cărnoase. Leon e fiul lui.

Văd căbse întoarce spre mine dar fug repede spre baie închizând ușa. Bate forțând clanța.

-Să știi că te-am vazut! Iesi ! Spune. Te rog! Îmi pun în gând tot felul de fraze alegând-o pe cea mai banală.

-Cine ești? Mă prefac că nu îl cunosc.  Ce o sa zică dacă mă vede aici? Probabil știe cine sunt dacă m-a văzut.

-Eu sunt Leon, asta e camera mea. Hainele din dulap sunt a tale? Am haine în dulap? Spun în gând.

-Da...cel mai probabil, vreau să mai zic ceva dar mă oprește.

-Această voce, mi se pare cunoscută. Ne-am mau întâlnit? Ce să-i spun acum?

-Nu sigură, poate e doar o coincidență. Îi spun, observ că îi dă drumul clanței.

-Măcar spune-mi cum te cheamă... vreau să îi spun. Îmi strâng buza între dinți, vreau să îi zic dar cineva mi-o ia pe dinainte.

-Anja, Anja! Haide odată! Te aștept de o veșnicie. Îl aud pe Colton.

-Anja tu esti, De ce esti aici?

-Pleacă, numai sta aici. Îi spun și încep să plâng ca o isterică, nu știu de ce reacționez așa. Leon pleacă, acum!

-Mă întorc, trebuie să vorbim! Spune și iasă din camera lui. Îl aud cum vorbește cu Colton.

Ma îmbrac repede și ies încet pe holul de la etaj. Ma uit la sfarsitul scărilor. Colton și cu Leon se certau.

-Tata ce caută ea aici? Când aveai de gând să îmi spui că ai luat prizonier pe cineva?

-Leon fiule, am luat-o de lângă un monstru. Stai, ai vazut-o? Nu așa că e frumoasă? Nu merita bătută. Mama ei o chinuie zilnic. Seamănă cu Melania. Spune Colton puțin prea vesel. Cine naiba e Melania?

-Nu tată, nu am vazut-o. Nici o fată nu va fi Melania! Margot știe?

-Bineînteles că știe! Nu fac chestiile ăstea fără mama ta.

-Margot nu e mama mea! Spune-i că am salutat-o spune ieșind din casă nervos.

-Off! așa se ceartă ei. Spune cineva și tresar. O femeie mai înalta decat mine, cu ochii blanzi, palidă mă bate prietenește pe spate. Presupun că ea e Margot.  E frumoasă!

-Scuzați-mă dacă mă holbam. Doar  seamănă așa mult unul cu celălalt.

-Colton e un om bun. Poate pare exigent. Dar acum ceva timp și-a pierdut nepoata și nora. De aceea vrea atat de mult o fată. Rămân școată. Adica Leon a avut o familie?

-Anja, vino jos! Acum! Nodul din gâtul meu reapare. Femeia îmi pune mâna pe umăr încurajându-mă să mă duc.

Cobor jos și îl văd pe Colton stând la o masă mâncând. Îmi face semn să mă pun langa el, iar eu îl ascult.

-Te-a văzut? Întreabă calm bând din suc. Observ că mă holbez la el. Seamănă mult cu Leon. Nu te mai uita așa la mine, Anja, nu mănânc adolescente! Vocea sa e la fel de calmă. Tresar și dau din cap în semn ca nu.

-De ce te-ai ascuns de el? V-ați mai intalnit? Fiul meu e foarte închis in el  să știi asta.

-De ce? Spun și parcă regret că am întrebat.

-Și-a pierdut persoana iubită și viitorul copil. Fata aceea a fost prima lui iubire. Nu prea era pe gustul meu, dar abia așteptam nepoțica. Acum spune-mi ce făceai tu în viata de dinainte de astea? De ce il interesează pe el?

-Lucrez la conacul Brauer. Spun sec. În vacanțe. În timpul școlii lucrez cu Conny la un magazin.

-Ce fel de magazin? STAI... Cornelia Brauer? Nepoata mea?

-Da. Spun cu vocea stinsă. Nu înțeleg de ce îl interesează pe el asta?

-Nu fi tristă, o să îți vezi frații ori de câte ori vrei. Dar dacă încerci să fugi de aici, vei regreta! Nu uita ești urmărită peste tot. Tot timpul! Acum du-te și schimbă-te. Trebuie să mergi la Conny.

-De ce nu pot merge așa? Ce au hainele mele?   

-Oh, draga mea hainele tale...cum sa spun ... sunt prea simple si ieftine! Cum poate zice asa ceva, știe din ce familie vin, plus de asta hainele mele sunt foarte bune pentru venitul nostru.

Numai comentez nimic și merg să mă schimb. Mă uit în dulap și văd doar haine de pițipoance. Eu nu îmbrac așa ceva. Mai caut și găsesc o pereche de blugi negri care nu sunt rupți în genunchi și o bluză pufoasă.

Omul ăsta crede ca sunt o ușuratică. Mă încalț cu o pereche de ghete și fug spre ușă. Cineva mă prinde strâns de mână. Mă întoarce cu fața la el. Nu e Colton, se uită urât la mine. Ce i-am facut?

-Unde pleci fără să îi zici șefului? Spune bărbatul din fața mea.

-Am întârziat la lucru. Colton știe unde merg. Spun și mă smucesc din mâna bărbatului.

-Nu pleci nicăieri singură! Așteaptă să iau cheile te duc eu. Pleacă de lângă mine iar eu plec până in bucătărie.

Intru și îl vad pe Colton. Încă nu înțeleg de ce a făcut asta și cum? Până la urma îți trebuie niste acte când adopți pe cineva, sau nu?

-Vreau să știu de ce eu? De ce m-ai adoptat? Și cum ? Nu îți trebuie niște acte, ce am eu și nu au alți copii?

-Anja, ești prea cuminte și nevinovată să pățești așa ceva. Nu meritai ce îți făcea mama ta. Plus am făcut-o și pentru tatăl tău nu doar pentru tine. Și semeni atât de mult cu ea, mă gândeam că îi vei face bine lui Leon. Iar când un om ca mine zice ceva așa rămâne. Tata? Tata traieste?

-Tata?! Tu de unde îl cunoști pe tata? E bine? Vreau sa il vad! Spun cu atâta speranță în ochii.

-Nu acum! Nu trebuie nimeni să afle unde e. Păstrează asta pentru tine. Spune și pleacă din bucătărie.

Bărbatul care trebuie să mă ducă vine după mine ducându-ma către mașina luxoasa. Ajung în fața conacului Brauer și sun la sonerie. Astept cateva secunde și ușa se deschide de Eliot.

-Bună Anja! Spune Eliot, eu mă rușinez. Nu știu să vorbesc cu băieți, iar Eliot e unul dintre cei mai frumosi băieți pe care îi cunosc. E brunet cu niste ochii atat de căprui incat par negri, înalt și niste dinți albi și strălucitori. Îl ador! Și asta mă ucide. Conny și Eliot se potrivesc perfect, ea fiind blonda si mult mai scundă decât el. Stau și mă holbez la el așteptând să mă lase să intru dar el e fixat pe ochii mei.

-Bună, Eliot! Știi e cam frig afară. Îi spun și încep să râd. El se trezește la realitate și se dă din ușă făcându-mi loc să intru. Îi zâmbesc și el îmi întoarce gestul. Nu prea vorbesc cu el, de fiecare data când imi spune ceva ma roșesc și nu stiu ce să raspund. Poate crede că nu îl suport, dar singuri băieți din viata mea sunt Nik si Kristof cu ei pot vorbii fără să mă înroșesc, sa ma bâlbăi sau sa rămân mută. Dar presupun că așa e când placi pe cineva.

-Conny? Spun dintr-o dată fără să vreau.

-Ajunge în zece minute. A zis că a mers la unchiul ei. Colton parcă. Îmi măresc ochii dintr-o dată. Dacă i-a zis că m-a adoptat? Nu știu cum o să îi spun Corneliei. Nu îi ascund lucruri în afară de fantesia mea imposibilă cu iubitul ei.

-Bine, păi eu mă duc să văd dacă trebuie să fac ceva. Spun dar el mă prinde de mână. Mă întoarce către el uitându-se atent la mine. Îl privesc în ochii, zâmbește. Mă sperie. Niciodată nu a mai făcut asta.

-Anja, ce ți-am facut de te porți așa? Ți-am făcut ceva? Te-am îndepărtat de Conny? Spune dar eu încă rămân fixată la mâna mea între a lui.