Black Is The New Pink

Capitolul 14

*Leon povestește*

-Anja eu te... Mă opresc. Mai mult de atât nu-i pot spune, corpul meu s-a blocat. Inima mea tresare. Creierul meu blochează comenzile, totul s-a oprit. Tot ce aud e bătaia inimii Anjei, inima mea e oprită. 

Cu cinci secunde înainte eram pregătit să-i spun că o iubesc, că o iubesc ca un nebun, că i-aș putea da orice mi-ar cere. Că inima mea s-a dezghețat datorită ei, i-aș fi putut spune tot, aș fi putut saruta-o și am fi putut uita de acel pariu. Știu că mă iubește si ea, simt asta, dar, în ciuda a tot ce simt acum, tac. Tac așteptând ca ceva să mă întrerupă, ca cineva să intre pur si simplu și să mă ia de aici. Nu-i pot spune că o iubesc, nu-i pot arăta ce simt față de ea, nu-mi pot expune sentimentele la vedere. Lumea m-ar vedea cu totul altfel, nu-mi pot pierde statutul de om insensibil, nu pot fi încă cu ea, va avea de suferit astfel. E doar sora mea vitregă, asta va rămâne în văzul lumii, asta va vedea lumea. Doar o puștoaică enervantă de care va trebui să am grijă, atât.

Inspir adânc privindu-i încă odată ochii mari care așteaptă apoi zic:
-...te rog, ai grijă de tine, tata m-ar omorî dacă ar afla ce s-a întâmplat acum, s-să nu afle, da? M-ai speriat foarte tare, acel idiot va primi ceea ce merită, promit..

Tace. Atât. Tace si mă studiază, nu îmi spune nimic doar privește. O îmbrățișez strâns mangaind-o pe spate mușcandu-mi buza din cauza nervilor. Sunt prost. Nu știu ce să zic, nu stiu cum să-i vorbesc. O iubesc? Mela e în viață, dar oare mai simt ceva pentru ea? Anja e atat de firavă și de micuță, e atât de inofensivă și iubitoare, e cu totul opusul Melaniei. Ochii ei sunt atât de dulci și te încălzesc doar privindu-i o clipă, inima mea a fost înghețată pentru mult timp, zidul din jurul ei a ajuns sa se topească într-un timp atat de scurt, totul trece atat de repede cand ea e aici, mi-aș dori să nu-i mai dau drumul niciodată, mi-aș dori să rămânem doar noi doi pe aceasta lume. Tot răul ar dispărea dacă ea ar fi în brațele mele pentru totdeauna. Însă jumatate din inima mea e al Melei, se gândește la ea încontinuu și nu mă lasă să-i spun, nu mă lasă să o țin pentru mine mereu. Mă face să o îndepărtez de mine mereu.

Ghiontul ei mă trezește si mă face să mă incrunt la ea apoi zic:
-Pentru ce-a fost asta? Voiam să fiu un frate bun. Mă strâmb la ea apoi îi zâmbesc ca un copil prost.

-Colton n-ar fi fericit să afle că un frate așa bun ca tine și-a omorât sora sufocand-o, nu crezi? Râde de mine. Râsul ei mă face sa ma topesc de fericire. Îi râd înapoi apoi o mușc ușor de nas și mă strâmb.

-Colton e și tatăl tău acum deci ar trebui să fie mândru că fiul său cel neastâmpărat își îndrăgește așa tare sora enervantă și care face numai probleme.

Mă ridic în șezut dându-mi pălmi imaginare peste cap încercând să șterg toate idioțeniile spuse cu zece secunde înainte dar Anja e mai rapidă iar perna aruncată de ea îmi nimerește tărtăcuța goală exact unde trebuia. Începe să râdă cu poftă făcându-mi inima să bată de cel putin trei ori mai repede. Mă întorc spre ea începând să o gâdil privindu-i tot corpul amănunțit. Se zbate încercând sa-mi prindă mâinile râzând. Mă opresc lipindu-mi nasul de al ei.

-Ești drăguță Anja. Râsul tău e foarte colorat, de ce nu-l aud mereu? Hm? O văd roșind apoi zâmbesc si o sărut lung punându-mi mâinile pe obrajii ei. Îmi răspunde sărutului lăsându-mă să continui mușcându-i buzele făcând-o să geme afundat. Îmi bag mâinile sub tricoul ei jucându-mă cu degetele pe talia ei micuță făcând-o să tremure de plăcere.

Mă opresc si mă pun lângă ea îmbrățișând-o jucându-mă cu părul ei.

-Frații nu fac asta Leon. Să rămânem frați odată ce mi-ai spus că asta îți dorești. Se ridică și își prinde părul lung într-o coadă. Îl voi cauta pe Kai.

Maxilarul mi se încleștează strângându-mi pumni privind-o atent. Se pune pe marginea patului si mă prinde de mana.

-Fără ceartă, n-a vrut să pățesc asta, da? Voi vorbi puțin cu el, da? Mă voi întoarce repede la tine. Zâmbește și iasă din cameră.  Mă las pe spate lăsând un oftat adânc apoi închid ochii. Kai câștigă iar.

*două zile mai tarziu*

Am decolat de 30 de minute. Anja nu s-a mai speriat atat de tare, e drăguță. Stă tăcută între mine și Kai privind într-un punct fix. Îmi încolacesc degetele de ale sale si îi zâmbind făcând-o să tresară. Se uită la mine și zâmbește

-S-a întâmplat ceva? Spune roșind făcând în tot corpul meu un fior mare. Zâmbesc și dau din cap in semn ca nu.

-Doar pari putin agitată. Nu vom păți nimic, da? Relaxează-te, bine? Suntem bine. Îi zâmbesc încurajator făcând-o să se relaxeze si își pune capul pe mine închizând ochii. O privesc atent cum doarme jucându-ma cu degetele ei.

-Putem vorbi? Kai rupe tăcerea la un moment dat. Mă uit la el tăcut. Îmi pare rău... a fost vina mea tot ce a pățit Anja. Continuă. Trebuia să am grijă de ea, să nu o duc în lac, sunt idiot.

-Dacă ea e în regulă nu mă interesează nimic altceva... ești.. ești iertat dar nu îmi pare rău pentru pumnii aceia. Râde, asta mă face sa zâmbesc.

-Sigur că nu. Spune în final zâmbind. Îl privesc atent. E așa ciudat gândindu-mă că o fată m-a făcut să fac asta. Ne-am promis ca niciodată nu ne vom îndrăgosti de aceeași persoană și dacă o vom face vom renunța amândoi la ea. Daca asta s-ar întâmpla cu Anja nu știu dacă as putea face asta.

-O iubești? Spun dintr-o dată privind în fața incolacindu-mi degetele de ale ei iar din partea lui Kai n-am primit decât tăcere. Nu o putem iubi amândoi. Nu avem voie să o facem amândoi ne-am promis...

-Da, știu. Dar nu cred că pot renunța la ea. Dacă.. mi-o vei lua și pe ea măcar lasă-mă să-i fiu aproape in orice fel.

Prietenul meu tocmai renunțase la prietenul său.  Toate astea doar pentru o femeie. Merită?

*1149*

*drag cititor în caz că ajungi pâna aici si ti-a plăcut acest capitol votează-l <3*