Detectivul: Misterul Annei-Marrie

De ce?

Nu am putut dormi noaptea de griji. André nu avea doar niște zgârieturi, era împușcat in coaste. Pe la ora 09:00,când încep vizitele la spital am fost sa văd cum se simte. Nimic schimbat. Aceeași fata de parca a vomat numai supa tailandeza.
-André, André te rog nu muri.
-Tooom. Tu ești?
-Da,eu sunt! Cum te simți?
-Naspa. Parca am mâncat supa tailandeza. Amice dacă mor,ia tu partea mea și fă-te cunoscut!
-Nu ai sa mori ai sa vezi.
-Mai știi?
Vocea lui se stingea,iar eu ma gândeam doar la ce era mai rau. Dacă îl pierd,dacă se întâmpla ceva cu el.
-Tom....
-André,nu și tu..
-Baftă,detectivule. Mi-a părut bine sa colaborez cu tine!
Nuuuuuuu. De ce ? De ce mori și tu sa fie viața mea dramatica. In cabinet au venit asistentele iar eu plângeam cu lacrimi. Nu am vrut sa plec de lângă cel care mi-a fost tovarăș de cazuri zi de zi. Dar din păcate nu aveam de ales... veniseră gardienii și ieșea mai rau. Am ieșit din spital cu un mare of și cu o avere care nu avea rost S-o cheltui.
După 2 zile, André a fost înmormântat la cimitirul Eroilor Eterni. Și acolo va fi întotdeauna, intr-o lume mai buna.
Am vrut sa plătesc pentru moartea prietenului meu dar degeaba, mama lui André( pentru ca tatăl lui a murit într-un accident de mașina) nu a vrut bani.
Si asa am încheiat un capitol din viața mea. La ieșirea din cimitir ma sunase telefonul.
-Departamentul Detectivilor Thomas și André?
-(Ma rog,de-acum doar Thomas,dar...),Da,Spune-ți!
-Am un caz pentru dumneavoastră!
-Spune-ți,sunt disponibil......................