Capitolul 3: Unde e toata lumea?

14 4 0
                                    

Se spune ca atunci cand ratezi startul unei petreceri nu te mai integrezi asa usor in ea. Asa s.a intamplat si cu cei patru adolescenti. Asezandu-se pe canapeaua de la intrare pentru a-si trage sufletul, acesti se intreaba daca au ajuns prea tarziu.

-Nu are cum sa fie gata! A inceput acum putin timp...

-Poate au plecat la etaj.

Dar nimic. Casa era goala. In timp ce tinerii hoinareau singuri prin ea, usa de la intrare se inchide.

-Chad?!

-Sunt aici.

-Atunci cine a trantit usa?

-Vantul,iubito. Haide pana in gradina. Cine stie, poate vroiau sa faca un gratar.

-Dar ploua...

O curte de un farmec aparte isi face aparatia. Privirile celor patru cad asupra unui ghiveci antic, ale carui flori uscate poarta pe petalele prafuite un aer arhaic. Neingrijita, gradina zace in cufarul uitarilor, pogorandu-se la mila vantului.

Minutele se scurg agale. Nici urma de petrecere.

-Daca am gresit locatia? Intreaba cel ce conducea masina.

-Pentru numele lui Dumnezeu .

... aveam harta! Ii sun pe ai mei sa vina sa ne ia de aici.

-Nu! Vrei sa vada ca iesirea noastra a fost un haos? Am muncit mult sa ajungem aici, macar hai sa luam masina, sa vedem ce are, si sa plecam in oras.. fac cinste cu o bere! exclama incurajator Chad.

-Asa sa fie!

Cosmarul Sophie este pe cale sa se intample din nou. Trebuie sa treaca din nou codrul "bantuit" de imaginatia sa.

Strangandu-i cu putere mana lui Chad, aceasta inghite in sec. E plictisita si obosita de la mersul pe tocuri. Nici gand sa o mai intereseze spiritele rele din jur. Tot ce vrea e putin ragaz pe terasa din centrul orasului.

Cei patru merg..si merg...si merg. Dar nimic. Unde e masina?

-Baieti, mergem de o ora!! Cred ca ne-am pierdut...

-Tu si cu negativismul tau..

-Vorbesc serios!! Nu mai fac niciun pas. Oricum e in zadar.

-Si ce propui?!

-Ii sun pe ai mei.

Asa sa fie? De unde? In mijlocul padurii nu exista semnal.

-Hai sa ne intoarcem la cabana. Aici nu am semnal.

-Bine, dar trebuie sa ne miscam repede.

Trec ore. Regina noptii vine calare pe caleasca norilor negrii. Amurgul se instaureaza, numarand secundele pana la aparitia astrului intunericului-luna.

-Ne invartim in cerc!

-Nu e adevarat. Am mers doar pe sosea. Casa efectiv a disparut!

-Imposibil!

Calatorii spre nicaieriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum