Calatorii spre nicaieri

Capitolul 13: Hotarata sa invinga moartea

Ajunsi la locul cu pricina, cei doi se incumeta sa caute portalul-nici urma de el. Unde sa se duca? Au inceput sa caute cabana. Dupa cateva minute, aceasta se iveste dintre copacii batrani. Veche si prafuita, locuinta nu pare prea primitoare. Nici gandul ca trebuie sa se intoarca nu le inspira incredere, dar pentru iubitul sau, Sophie ar face orice.

-Vom innopta exact unde am facut-o si atunci. Numai ca de data asta, cand vom intra in "Jocul" zeitei vom alerga spre centrul lumii- va trebui sa ne gasim unul pe altul si sa-l luam pe Chad.

-Problema nu este cum il luam, ci unde il ducem

-Nu e adevarat. In carte spune ca sunt doua modalitati de scapare -fata scoate din ghiozdan o carte mare si veche-. Uite: "Cei ce sunt captivi trebuie sa lupte. Astfel, acestia vor invoca zeita si o vor infrunta, atat pe ea, cat si pe cei ce o slujesc. Pentru asta, va trebui ca un numar de minim 4 oameni sa o atace pe zeita. Altfel, ei vor fi ucisi de puterea acestei". Totusi, nu trebuie sa uitam ca defapt, ea in realitate e un om.

-Merge pentru mine. Dar cum o invocam?

-Asta e problema ta? Am aici o incantatie. Problema principala este ca trebuie sa il gasim si pe Ahmed. Mi-e frica sa nu fie acum marionetele ei. Vom vedea. Oricum trebuie sa ne miscam repede. Haide sa ne culcam. Va fi o noapte grea.

Somnul ii acapareaza pe cei doi. Dimineata mohorata ii intampina in interiorul lumii posedate. Acelasi decor sumbru, aceeasi atmosfera moarta ii gaseste. Insa cei doi nu stau mult pe ganduri. Alearga spre mijlocul locului. In cateva minute, cei doi se gasesc. Planifica impreuna sa-i caute pe Chad si Ahmed. Timpul trece insa pe nesimtite, iar Sophie si Chris aud acum sunete dintre copaci. Sa fie ei? Cand acestia se strecoara printre frunze,descopera cu stupoare ca un grup de 30 de oameni imbracati in gri alearga dupa ei. Nu mare le-a fost surpriza cand au aflat ca erau urmariti chiar de Chad, Ahmed si armata zeitei. Se ascund separat, ademenindu-i doar pe cei doi baieti. Acestia ii urmeaza. Chris ii doboara, legandu-i apoi de trunchiul unui copac. Vocea suava a Sophie intra in actiune:

- Iubitule, nu ma recunosti? Cum poti sa iti vanezi iubirea? Mai tii minte cand ne plimbam singuri pe potecile parasite ale lacului unde ne-am cunoscut? Iar tu, Ahmed, cum poti uita acele momente in care doar noi trei iti eram alaturi, fara sa te judecam? Arata-ne acum ca iti pasa!

Aceste cuvinte par sa ii readuca pe cei doi printre noi. Insa doar cu mintea. Trupul lor legat de copac e inca acolo.

-Sophie? Chris? Unde suntem?

-Suntem impreuna, asta e ceea ce conteaza. Acum haide! Sa plecam de aici.

Pe drum, fata le explica celor doi ce au de facut. In acest timp, Chad nu isi poate stapani afectiunea- o strange puternic pe fata, sarutand-o ca si cum totul urma sa se naruie.

Mersul rapid ii obosea, dar nu puteau risca sa fie prinsi de noapte. Cei ptaru se aseaza in cerc, chiar in locul in care a fost vazut ultima data portalul. Patru voci, o singura incantatie- patru suflete, o singura nevoie: sa scape.

Pe parcursul recitalului lor, cerul se innegreste. Vantul adie mai taios,in timp ce arborii falnici incep sa se miste- parca venea, de undeva, moartea.