Capitolul 7: Moartea isi bate joc de mine

12 4 0
                                    

S-a hotarat. Nu are de gand sa faca jocul vreunei zeite bolnave mintal si nici nu vrea sa devina papusa cuiva. Isi ia inima in maini si o ia la fuga printr-un desis. Ce sa crezi? Atunci cand da de o poienita, un chip bland zambeste. Langa un lac aburind sta trupul bine format al unui baiat cu ochi albastri.

-Chad!!

-Te iubesc!

Cei doi se strang puternic in brate. Totusi, fata simte pulsul baiatului: aproape inexistent. Putea observa indiferenta sa. Ce a patit?

Aceste intrebari i se scurg prin minte in timp ce baiatul ii admira chipul incruntat. Intr-o fractiune de secunda, Chad se napustete asupra feteo, purtand in mana un bat ascutit.

Sophie o ia la fuga, strigand dupa ajutor. Iubirea ei o vaneaza? Nu crede ca ar face asta! Il ameteste, purtandu-l prin mii de locuri stranii. Atunci cand acesta ii pierde urma, fata se pune in genunchi si plange. Sa fie oare tortura celei de sus?

Dezorientata, se gandeste sa-si puna capat zilelor. Insa firea ei nu ii permite sa cedeze, ambitionand-o sa caute raspunsuri. Nu se mai poate increde in nimeni. Vrea, de una singura, sa puna capat unei piese de teatru atat de chinuitoare.

Insa toate aceste ganduri ce i se amesteca in cap o fac sa atipeasca. Cu mintea la sansa de evadare, aceasta se lasa din nou prada transei.

Calatorii spre nicaieriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum