Just Friends 2

Capitolul 8

Greșise. Nu ar fi trebuit să îl sune. În definitive Kim și Nash erau oameni în toată firea, se puteau descurca și singuri iar dacă nu i-au răspuns la telefon cu siguranță erau mult prea ocupați ca să o facă. Însă nu..ea a trebuit să se îngrijoreze în ultimul hal din cauza lor și uite așa a ajuns să apeleze la acel număr.

Cum a putut să facă un gest atât de necugetat?? Ce avea el să creadă acum despre ea? Și mai mult decât atât..ce avea să se întâmple cu ea atâta timp cât după ce i-a auzit vocea mâinile au început să îi tremure iar stomacul ei a reacționat și el destul de bizar. Ce se întâmpla cu ea? Doar nu avea emoții din cauza lui Campbell..Era fix ultima persoană din cauza căreia s-ar fi putut emoționa și totuși, într-un fel sau altul chiar o făcuse. Iar atunci când i-a auzit vocea lui Kim la telefon parcă ceva se stinsese în interiorul ei chiar dacă în definitiv scopul ei înițial era doar să vorbească cu amica ei. De ce tânjea după vocea lui Luke, nici ea nu putea înțelege.

Vizita asta acasă o dădea cu totul peste cap în cel mai rău mod posibil iar faptul că Liam avea de gând să se întoarcă zilele viitoare înapoi în Anglia nu o ajuta deloc.

Avea nevoie de el aici. Avea nevoie de el să fie aici ca să îi amintească cine e ea acum și pe cine iubește fiindcă tare îi era frică ca aerul de Louisiana să nu o afecteze în vreun fel deloc prielnic pentru ea.

Începuse să se joace cu inelul ce îl purta pe inelar, piatra lui prețioasă trimițându-i un fior ca de gheață la fiecare atingere a ei. Încă își amintea fiecare detaliu din ziua în care îl primise.

S-a întâmplat la două săptămâni după ce terminase facultatea. Era o zi frumoasă de vineri iar ea tocmai se întorsese de la un interviu a unei mari companii din Anglia. Era fericită, primise jobul, iar faptul că un toc de la una dintre scumpele ei perechi de pantofi se rupse atunci când a alergat prin ploaie până la mașină, nici nu mai contase. Aia trebuia să fie ziua ei iar un mic incident nu avea să i-o strice.

În acea seară de vineri, Liam a scos-o în oraș la un restaurant scump pentru a-i sărbătorii noul job. Au băut șampanie scumpă și au mâncat bucate care mai de care mai alese, iar la final în farfuria în care ar fi trebuit să fie desertul a găsit un bilețel. Nu a apucat bine să-l citească fiindcă în secunda următoare Liam se și afla deja la picioarele ei, în genunchi, cerând-o.

Atunci în fața ochiilor ei s-au desfășurat niște secvențe din zilele ei bune cu Luke fără să le poată oprii. Secvențe din ziua în care ea terminase primul an de facultate și el îi promisese ca atunci când îl va termina și pe ultimul o va cere pentru a se asigura că va rămâne a lui pe vecie iar ea nu a zis nimic și doar l-a sărutat lung bucurându-se de scurta lor revedere.

Trebuia să își scoată imaginea aia din cap, trebuia să treacă peste, trebuia să uite..trebuia să îi accepte propunerea lui Liam pentru a se asigura că rupe în felul ăsta orice legătură cu trecutul, așa că a acceptat. El era în al nouălea cer de fericire iar ea se gândea doar la reacția pe care avea să o aibă Luke atunci când avea să afle despre cât de fericită era ea.

Normal, se putea altfel?! Până și în acea zi tot despre el a trebuit să fie vorba.

Se ura. Începuse să analizeze acel moment. Începuse să se gândească la Liam și la cum, fără să știe, ea i-a stricat cea mai frumoasă zi din viața lui gândindu-se la altcineva.

Știa că îl iubește, adică era aproape convinsă de asta fiindcă altfel nu s-ar fi avântat așa în relația asta, însă totuși simțea că îl ține încătușat. Încătușat într-o dragoste oarbă în care el ar fi fost în stare să îi ofere ei totul, poate chiar și propria viață, în timp ce ea simțea că nu i se poate oferii în totalitate nici măcar pe ea însăși fără să apară cumva constant în mintea ei un alt nume și un alt chip care stătea parcă ca un zid între ei doi.