Iubește-mă din nou

PROLOG

Niciodată nu vom sti când se va instala iubirea in inimile noastre. Niciodată nu vom sti sa prețuim ceea ce avem lângă noi, nu vom învața niciodată sa apreciem cât încă avem lângă noi persoana care ne iubește cel mai mult. Nu vom sti niciodată ca iubirea nu înseamnă doar dăruire trupească și nimic mai mult, înseamnă dăruire sufleteasca și pasiune.
Dar oare el știa ca ceea ce simt eu pentru el, era chiar iubire adevărată? Nu știa. Mi-am repetat in gând . Oare el ma iubea cu adevărat sau doar se folosea de mine pana ajungea la un punct anume? Nu ii pasa. Mi-am repetat din nou in gând.

El era genul care trăia la extrem. Genul de băiat nehotărât și neștiind ce dorește de la viața, dar care avea planuri mari de viitor.
Nu știa sa cântărească probelemele și responsabilitățile pe care viața ni le oferea de zi cu zi. Era un băiat înțelept. Cine nu este înțelept? Am replicat aproape in șoaptă continuând sa admir acei ochi verzi precum jadul. O latura întunecată fiind prezenta, electrizându-ma numai din priviri și arzandu-mi inima pe interior.
El nu era prefect. Perfecțiunea nu exista, niciodată nu va exista caci fiecare avem defectele noastre care in ziua de azi cred ca le putem nunii calități. Era un băiat simplu, dar nu la fel de simplu ca mine. Avea ceva la el ce nu se putea explica. Nu aveai cuvinte sa explici ceea ce simțeai in momentul când îl vedeai, in momentul când ii priveai acei ochi superbi și sclipitori  ce emanau o energie combinata cu adrenalina și liniște, pace.

Parfumul lui îmbietor și înțepător, îmi taie respirația, absorband cu nările tot mirosul ce venea spre mine in momentul când eram lângă el. Era un miros ce îți creea o depentenda . El era drogul meu de care devenisem deja dependentă. Acel miros te făcea sa vrei sa îl ai doar al tău. Cum spuneam, era un băiat ce ascundea in spatele sau cel mai terifiant trecut, pe care nu eram deloc curioasa sa îl aflu.
Nici el pe de alta parte, nu era incatat sa vorbească despre trecutul sau.

- Ești bine? A replicat trezindu-ma din visul pe care îl aveam cu ochii deschiși.

Mi-am apucat buza inferioară intre dinti trăgând ușor de ea , ridicându-mi privirea spre a lui.

- Sunt...sunt bine. Doar ca...

- Doar ca ce?

- Sa iubești din nou nu mai e o opțiune valabilă pentru mine, având in vedere ca am fost rănită iubind pentru prima data. Iubind din nou, pentru a doua oară ar însemna distrugerea mea totala.

I-am privit intensitatea din ochi, urmărind miscarile feții sale. Nu spunea nimic, doar tăcea și ma privea gânditor.

- Simt ca sunt blocat intr-o alta lume din care nu mai pot iesii.

- Și de ce nu vrei pur și simplu sa ma mai cauți? De ce îți este atât de greu sa te descarci din nou la mine ? De ce? Tu nu erai așa. Noi nu eram înainte așa și nu vreau sa se termine, mai ales asa. Am replicat nervoasa și trista in același timp , privind cum își lasă privirea in jos către pământ.

Acesta își scoate pachetul de țigării, apucând intre doua degete o tigare, scoțând-o și băgând-o intre buzele sale. Își băgase pachetul pa loc in buzunarul din geaca sa albastra de fâș. Își scoate bricheta, aprinzându-și tigarea , trăgând din ea si eliminând fumul afara.

Ma privește sfidător și trist in același timp, trăgând încă un fum din tigare, mașinile ce treceau, provocând un zgomot inconfortabil urechilor mele.

- Spune ceva! Am rupt tăcerea, privindu-l insistenta.

- Ce as putea spune?

- Orice! Mai simți ceva pentru mine?

Am evitat sa pun aceasta întrebare pe tot parcursul conversației noastre din aceasta seara, dar mi-am luat inima in dinti și l-am întrebat intr-un final , rasufland usurata oarecum.

- Nu mai simt nimic nici măcar pentru mine. Ma simt secat de toate puterile . Și cred ca deja s-a terminat.

- Poftim?! Am replicat aproape tipand. Nu îmi poți face asta! De ce?

- Deja vorbim de noi la trecut, care ar mai fi rostul acestei relații?

- Tu cred ca îți bați joc de mine.

Inima îmi bătea cu 100 de bătăi pe minut, simțind cum îmi pulsează capul. Ma ridic de pe banca învârtindu-ma in cerc privind cum își savurează linistit tigarea.

- Deci asta a fost? Așa pur si simplu?

- E mai bine așa! Nu ai spus tu ca nu mai poți iubi din nou?

- La dracu! Am zis asta in așteptarea unor explicații. Credeam ca ai pe altcineva . Tu nu ma cauți nu îmi spui ce e cu tine, nu îmi dai nici măcar o explicație.

- Nu tipa la mine nu ai niciun motiv sa crezi ce te-as fi înșelat vreodată.

- Răceala ta fata de mine si comportamentul tău aiurea și răutăcios și-au lasam amprenta.

- Sa nu încerci sa faci vreo nebunie din cauza mea. Ai înțeles?

- Stai calm. Nu meriți nici măcar moartea mea. De ce sa te bucuri de ea?

Am replicat nervoasa uitându-ne unul in ochii celuilalt timp de trei secunde, pentru ultima data. Ultima data...hmm. As fi jurat ca niciodată nu avea sa vina "o ultima data". Dar a venit , și nu credeam ca voi ajunge sa renunț la ceea ce iubesc mai mult pe lumea asta. El!

- Raven!!

Îmi întorc privirea spre el, rămânând blocată timp de câteva minute, un set de lacrimi fiind prezent pe fata mea, înfundându-mi ochii la propriu. Nu știam de ce alerga spre mine speriat.

Mi-am întors privirea in stânga mea, închizând rapid ochii , tinandu-i strâns închiși și simțind cum sunt izbită de către o mașina ce venise in viteza . Impactul fusese-se mortal.

Ultimile cuvinte auzite fiind:

-" Îmi pare rau!"