4. Cheia catre inima mea

81 2 0
                                    


    4. Cheia către inima mea



- Darwin! Ce faci aici cu asta?

O voce pițigăiată și subțire îmi răsuna in urechi simtind cum ma zgârie pe creier. Ma strâmb inghitind in sec și privindu-l pe Darwin.

- Serios? Ieși cu prietena parașutei aleia? Cu Leyla? Am replicat nervoasa, ridicându-ma de lângă el .

- Raven, eu nu...

- Taci! Nici măcar nu sa nu te aud!

L-am intrerupt furioasa simțind cum îmi fierbe sângele in mine, palma mea făcând contact rapid cu obrazul lui.

- Nu pot sa cred ca te-am ascultat atâta, începusem sa înțeleg ceea ce ai pățit, prin câte ai trecut și acuma asta? Ieși cu pițipoanca asta.

- Raven nu amesteca trecutul meu cu asta!

Acesta ma privește furios, incordandu-și maxilarul și inclestandu-și pumnii .

Am privit îngrijorător spre el, simțind cu bătăile inimii îmi accelerează simțind cum îmi arde corpul pe interior.

- Darwin, de ce nu mi-ai zis nimic? Astăzi trebuia sa ieșim amândoi  la ceai.

- Aah! Deci trebuia cu ea sa te întâlnești , de-asta ai reacționat așa când m-ai văzut pe mine nu? Te așteptai sa fie Leyla nu eu.

- Leyla, noi doi nu am stabilit nimic !

- Iubitule cum poți sa spui așa ceva? Nu pot sa cred ca ma faci mincinoasa pe fata, eu sunt o fata cinstita sa sti, da?

Aceasta își subțiază vocea începând sa ma enerveze la culme. Își schimbase inflexiunile vocii , formând o voce super joasa și subțire, ascuțiți, care te zgâria efectiv pe creier.

- Măcar taci , ca începe sa îmi curgă sânge din urechi când deschizi gura.

Am replicat nervoasa, înfruntându-ma spre ea, după care îmi întorc privirea spre a lui Darwin. Acesta îmi zambeste subtil, facandu-mi semn din ochi, încercând sa ma abțin in a pufni in ras. Asta îmi amintea de momentele când îmi făcea semn cu ochiul pentru a merge mereu la locul nostru de relaxare. Mereu când părinții mei încercau sa ma pună sa fac ceva, iar acesta era prezent îmi făcea cu ochiu in semn sa plecam, iar astfel ajungeam cu el in locul nostru unde aveam si încă avem o mulțime de amintiri.

- Darwin, ce cautai cu asta?

Trag aer in piept, reglându-mi vocea și tragandu-i o privire urat, după care schitez un zâmbet fals pe fata.

- Asta, cum ii spui tu, are un nume și un buletin! Am exclamat privind-o cu o privire plină de ura și dispreț.

- Nu îmi pasa de ceea ce spui tu fetițo. Darwin este al meu, și niciodată nu o sa îl ai.

- Leyla gata! Intre noi nu este nimic, recunoaște asta. De ce minti? Cine te-a trimis aici sa faci asta? Camille?

- Ohh te rog! Ce legătura ar avea Camille cu asta? Serios...eu am venit aici pentru tine iubitule. Așa ca tu sa îți ți ghearele departe de el, pentru ca nu îl vei avea niciodată.

Iubește-mă din nou Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum