2282-2362

126.347--------Partiția 5

Operaţiune: Iniţializare sisteme cerebrale de realitate augmentată, înregistrare...

Hai odată! Aştept de cinci zile ca tu, conservă inteligentă, să pornești o amărâtă conexiune cerebrală! Nu înțeleg ce e așa de greu... Nu trebuie decât sa rutezi energia auxiliară de la sistemul de încapsulare la cel de stimulare cerebrală, dar nu! Tu trebuie mereu să complici totul!

Contraargument: Scuze domnule, dar programarea mea mă împiedică să rerutez orice cantitate de energie de la sistemul de încapsulare până ce toate condițiile de siguranță au fost întâlnite. Iar acest proces a durat cinci zile.

Huh... Uneori mă disperi S.C.. Dar hai să ne uităm la partea cea bună, măcar funcționează! Înregistrezi?

Răspuns: Da.

Aceasta este intrarea... S.C. ajută-mă puțin cu asta...

Procesare... Răspuns: Intrarea cu numărul 126.347 din Catalogul 5.

Mulțumesc! Cum a spus el... După cum am amintit de atâtea ori și în intrările trecute, plictiseala a început, încetul cu încetul, să mă acapareze. Mă tem că unele afecțiuni cu mult mai grave precum depresia sau chiar nebunia vor urma în cele din urmă, așa că trebuie să găsesc ceva cu care să-mi ocup timpul. Și cred că am găsit... Am atâtea implanturi în materia mea cenușie că le-am pierdut numărul, dar, cumva, un chip de realitate augmentată a ajuns acolo. O scanare de rutină l-a descoperit îngrămădit în emisfera stângă acum 5 sau 6 zile. Era exact ce-mi dorisem, insula mea pustie în mijlocul oceanului nemărginit al plictiselii, oaza mea tropicală în mijlocul deșertului singurătății. Din moment ce nu am altceva mai bun de făcut mi-am spus: Hei! Ce-am de pierdut? Din păcate, singurele surse pe care chip-ul are să le simuleze sunt propriile mele amintiri. Din fericire am destule în căpățâna asta, mai multe decât orice om ar trebui să aibă... Așa că m-am gândit: Cum ar fi dacă mi-aș retrăi propria viață? Să revăd acele glorioase momente ale ascensiunii și decăderii mele, să revăd locurile unde am copilărit, unde m-am jucat, unde am iubit, unde am lăsat totul în urmă ca să-mi urmez visul. Cum ar fi dacă m-aș fi născut din nou? Ei bine, asta urmează să aflu în...

Numărătoare inversă: 20... 19... 18...

Când mă gândesc că o s-o pot revedea din nou pe mama, pe Lily, pe toți prietenii mei din copilărie, pe toți profesorii și îndrumătorii mei... Totuși, eu nu o să fiu decât un spectator, un simplu privitor, urmărind întâmplările din spatele ochilor mei virtuali ca într-un cinema, poate chiar și cu niște popcorn...

3... 2... 1... Inițializare!

Raportez situația... Am reușit! Transferul conștiinței a fost completat fără niciun incident iar eu sunt aici, în interiorul capului meu! Chiar seamănă cu un cinema, probabil fiindcă m-am gândit la unul pe când încă eram afară... Așa că... Da! Popcorn! O, de când nu ți-am simțit gustul untos, chiar dacă e doar în mintea mea! S.C. mă auzi?

Răspuns: Afirmativ. Conexiune neurală asigurată. Înregistrarea vocală rulează.

Perfect! Priviți, spectacolul e pe cale să înceapă! Ar trebui să mă așez... Rândul din mijloc baby! Niciodată nu am prins rândul din mijloc la niciun film, era mereu ocupat. Dar acum nu mai are cine să-l mai ocupe, NU-I AȘA? O, dar stați, un pic de context mai întâi, mai e un pic! Hmmrgh...

Anul era 2282, fix 200 de ani de la Primul Contact din '82. Gloriosul Imperiu al celor Șapte Sori se întindea de-a lungul a 150 de sisteme și era în continuă expansiune. Toate coloniile, inclusiv punctul genezei, măreața planetă Pământ, sărbătoreau unul din cele mai importante evenimente din scurta noastră istorie. Petrecerile urmau să dureze tot anul, mâncarea, băuturile și restul distracțiilor fiind cu atâta filantropie dăruite de liderul nostru suprem, Împăratul întregii omeniri și a tuturor raselor care cu umilință și din bunăvoința eternului nostru conducător trăiesc și prosperă între granițele mărețului nostru imperiu, Albert Iluminatul. Toată lumea era invitată, rasa, religia, condiția socială, numărul dekalilor din contul bancar, nimic nu conta, Împăratul voia ca toți locuitorii să se bucure de acel măreț an pentru totdeauna, să le povestească copiilor despre el, iar ei copiilor lor și tot așa, amintirea să dăinuiască peste secole și milenii, imprimată pentru totdeauna în mintea rasei umane.