I'll Never Let You Gamble With My Heart

Capitolul 1

Paharul rece si transpirat de scotch din mana mea devenea din ce in ce mai placut cu fiecare ighititura pacatoasa. Eram la masa de Poker cu inca cinci jucatori. Din momentul in care i-am vazut asezandu-se tacticos la masa, aranjandu-si butonii,  am stiut ca seara asta va fi una usoara. Incepatori. Am privit in spatele meu si i-am facut cu ochiul lui Ashton. El a zambit in raspuns si a incuviintat, pasind spre mine prin toata acea lume in costume si rochii de mii de dolari. Eu una preferam sa nu ma cobor la mandria si egoismul lor, cel putin atunci cand nu sunt la masa de joc. Ashton ajunsese in sfarsit langa mine si se aplecase scanand masa de Poker, chiar daca nu stia nicio boaba in regulile din spatele acestui joc.

„Cum crezi ca o sa fie?” ma intreaba el curios aranjandu-si ceasul de la mana.

Am oftat. Mic detaliu care ma omora la el, pe langa multe altele. Trebuia sa recunosc, Ashton, chiar daca era protejatul meu, amicul meu, era unul mult prea atragator. Mereu cu parul sau castaniu deschis aranjat in stil ciufulit, ochii verzi stralucind atunci cand ii pronuntai numele, un zambet larg ce iti imbuna ziua impreuna cu un ras in contrast atat de puternic. Vocea lui, felul cum pronunta cuvintele chiar si numele meu in acel accent Australian al sau ma infiora.

„Simplu. Incepatori” zic privindu-i chipul. „Astia pariaza ca orbii, mult si din prima” continui.

Ashton a ras in soapta pe sub mana si mi-a oferit unul din acele zambete.”Mm, doar daca ar stii cu cine au de a face.” A spus el facandu-mi cu ochiul. Am simtit un nod in stomac incepand sa ma holbez la chipul lui.

"Jucatorii sunt rugati sa parieze.” Am auzit o voce robotica venind din difuzorul mesei. Cartile fusesera amestecate si impartite cat timp vorbisem cu Ash. "Mult noroc, Luz, fa-i praf.” A spus el punandu-si palmele sale mari pe umerii mei facand materialul camasii subtiri de in sa se lipeasca de pielea mea.

Mi-am intors chipul spre jucatorii ce stateau la masa cu ochii pe mine. Se pare ca toti pariasera inafara de mine. M-am uitat la ecranul din mijlocul mesei ce afisa sumele puse in joc. Am zambit. Exact asa cum ma asteptam, sume imense cu multe zerouri erau afisate. Cat de inocent.

"Va simtiti destul de norocosi in seara asta, observ.” Spun eu tastand suma mea. Atunci cand ea s-a afisat, jucatorii se uitasera cu totii crucis ca si cand as fi fost un fel de nebuna care isi bate joc de ei. Era pe jumatate din cea mai mica suma dintre toate pariate de ei. "Pai, sa incepem.” Spun eu luand cartile in mana.

O mana buna. Nu chiar cele mai bune carti insa nici cele mai rele. Am privit in jur. Zambete malefice si sadice se intindeau pe fete iar ochii lor insetati dupa sumele de pe ecran faceau miscari frenetice de colo colo peste bucatile de carton, dezgustandu-ma pana in adancul fiintei mele. Aveau carti bune pe care probabil urmau sa le foloseasca in prima tura asta insemna ca aveam sa termin repede. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat harul sa citesc limbajul corporal. Lui Dumnezeu si ai anilor mei in facultatea de psihologie pe care am urmat-o, bineinteles.

Am pus cu totii cartile dorite jos pe suprafata mesei incat toata lumea sa le vada. Cartile mele erau cele mai slabe de acolo, jumatate din suma mea ducandu-se la ceilalti. Urma a doua tura. Chipurile lor au inceput treptat sa devina tematoare. Nu mai aveau carti bune, le risipisera iar de abia acum au observat ei asta. Cartile mele puternice inca erau in mana mea. Aveam 5.

„Nu tocmai o seara buna, nu-i asa, Luz?” il aud pe unul dintre ei. "Pentru tine este domnisoara Hall. Nu suntem prieteni." Ii zambesc politicos si bland, privindu-l drept in ochi pe baiatul blond de la celalalt capat al mesei. „Iar seara asta nu este una buna pentru voi.” Ii raspund punand in joc doar 2 carti. Bineinteles, mai existau unele carti intermiediare la unul din ei insa nu destul de puternice ca cele doua pe care le pusesem eu. Mai mult de jumatate din fiecare suma a ajuns in scurt timp in suma mea. Urmatoarea tura. Mai aveam 3 carti in mana mea. Marele sfarsit cu artificii.

Am asteptat ca si ceilalti jucatori sa termine asa ca mi-am lipit spatele de spatarul scaunului privind alene prin multime. O tona de emotii si trairi pluteau prin aer din fiecare colt. Speranta, bucurie, egoism, oftica, dezamagire.

Trecand cu privirea de la masa de joc la alta am vazut ceva interesant care mi-a retinut putin mai mult decat ar fi trebuit, privirea. Cineva interesant. Statea la ruleta cu spatele la mine insa ma jur ca i-as fi putut recunoaste trasaturile oriunde fara sa mai existe indoiala. Ce cauta el aici? Purtand un costum albastru inchis, venindu-i perfect peste umerii sai drepti. O adevarata placere sa-l privesc.

„Domnisoara Hall.” Imi aud numele strigat. Inca uimita si buimaca de la persoana pe care tocmai am vazut-o, mi-am indreptat atentia din nou spre masa. Exact asa cum credeam ca se va termina, unele din cele mai slabe carti erau intinse rusinos pe catifeaua verde de pe masa. I-am privit compatimitor inainte sa intind ultimele carti ale mele care, bineinteles au castigat jocul, sumele lor venind la mine. „A fost distractiv.” Spun eu. Luand jetonul cu banii plecand, lasanu-i pe incepatori faliti, indreptandu-ma spre bar.

Ochii mei s-au indreptat din nou la ruleta, el inca era acolo razand impreuna cu unul din jucatori, jucandu-se cu doua jetoane mov intre degete. Acum ii puteam vedea perfect chipul.

Exact cine credeam eu ca este.

Insa o intrebare inca ma macina si ardea mocnit in mine. Ce cauta el aici? Mi-am spus ca nu este adecvat sa ma holbez in continuu asa ca m-am oprit, asezandu-ma pe un scaun de la bar.

„Ce sa fie?” aud o voce din dreapta mea. Imi intorc capul ca sa-l vad din nou pe Ashton zambind. „Cum a mers?” ma intreaba el. Eu ii dau jetonul in mana fara sa spun ceva. „Ma asteptam.” Raspunde el mandru dandu-mi inapoi jetonul cu castigul meu.

„Esti cam tacuta, ai patit ceva?” ma intreaba el ingrijorat. „Nu! Nu am nimic! O sa vreau o apa cu lamaie.” Spun eu catre Ashton. El da din cap si cere catre barman. „Ash...” ii atrag atentia. El vine mai aproape de mine. „Il cunosti pe tipul ala?” il intreb gesticulandu-i discret catre baiatul in costum albastru. Ashton se incrunta confuz. „Nu personal, dar stiu cate ceva.” Spune el. Incuvintez. Inca nu gasisem ce cautam. „Ce este el totusi, geniu, politician, actor?...”

„Gambler.” Ma intrerupe Ashton. Ochii mi se marisera. Nu imi venea sa cred ce a ajuns sa faca. „Interesant...Ash, ma duc sa vorbesc putin cu el.” Ii spun lui Ashton lasandu-l la bar.

Cu emotie ma indrept incet de el si de persoana cu care discuta si statea cu spatele la mine. In scurt timp el m-a observat. Am vazut aceeasi uimire pe chipul sau. El s-a scuzat pentru o clipa si omul a plecat, lasandu-te singuri.

„Mai, mai, mai, daca nu este tocilarul, geniul in stiinte, Christian Carter.” Spun eu.

El imi zambeste misterios si se apropie de mine, facandu-mi inima sa-mi tresara in piept. „Imi face o adevarata placere sa te vad.” Imi spune el cuprinzandu-mi mana in asa sa indreptand-o spre buzele sale aparent moi si placute la atingerea ce parea sa infloreasca fiori pe pielea mea.

"Si mie imi face placere sa te revad.” Ii spun. „Nu te-ai schimbat deloc, inca purtand sacourile astea scumpe, aranjandu-ti parul asa.” Ii spun eu aranjandu-i sacoul tragand putin de guler, venind si mai aproape de el, apoi trecandu-mi incet mana prin bretonul sau lung castaniu cu reflexii pierdute de blond. Ochii de un albastru perfect stralucisera iar buzele i se impreunasera sub un zambet jucaus la actiunile mele. „Imi place sa aud asta mai ales cand pot sa spun acelasi lucru despe tine domnisoara Hall. Aceleasi fuste mulate pe acelasi corp uimitor.” Am zambit simtind cum tot sangele fierbinte se urca in obraji. El si-a pus delicat o mana la baza spatelui meu tragandu-ma lipita de pieptul sau. Am zambit in pamant stiind atunci ca inca nu-si pierduse carisma de odinioara.

„Umm, buna!” Am auzit o voce venind din spatele lui Christian. O voce familiara care m-a facut sa ma simt destul de vinovata ca stateam in bratele lui Christian...