Capitolul 7

37 3 2
                                    

Ziua de astazi fusese o intreaga pierdere de vreme, nu am facut nimic altceva decat sa vorbesc aiurea si lenevesc pe canapea cu Ashton incercand amandoi sa ne relaxam dupa ce se facusem in acea seara. Nimeni nu adusese vorba de ce se intamplase in club. Nici gand, amandoi eram beti, amandoi gresisem chiar daca, unei parti din mine ii placuse senzatia acelei greseli. Dar nu voiam si nici nu indrazneam sa ma gandesc sa-i spun asta si lui. 

Spre seara, dupa plecarea lui Ashton, am inceput sa ma simt din nou singura, in timp ce curatam sufrageria, am inceput din nou sa derulez toata seara trecuta, facand bineinteles abstractie de intregul incident cu Aiden si sa simt cum atingerea dulce a buzelor si corpului lui Christian inca ma bantuie si-mi face pielea de gaina. Am oftat si m-am intins pe canapea pentru o secunda privind in gol tavanul. Amuzant era cum pana si albul peretilor imi aducea aminte de el. Imi scot mobilul din buzunar si ii formez numarul. Poate ca era o ora tarzie, poate ca nu ar fi raspuns dar aveam nevoie sa-i aud vocea, aveam nevoie de el.

"Alo, buna, Christian!" il salut la telefon zambind pentru mine.

"Mm buna, ce faci?" ma intreaba el cascand putin obosit.

"Bine, doar faceam curat dupa Ash." ii raspund sprijindu-mi telefonul cu umarul pentru a lua ceva de pe jos.

"Ashton..." repeta el intr-un oftat ganditor

"Da, Ashton a fost aici, mai toata ziua." spun razand cu gandul la momentele de azi dea dreptul penibile si amuzante cu el.

"De ce?" Ma intreaba Christian pe un ton rece chiar de nerecunoscut care ma face sa regret totul. Ma incrunt si-mi musc buza, probabil nu trebuia sa-i spun de Ashton.

"Stii tu...e mai protectiv asupra mea...tine la mine mu-...."

Ma opresc din incercarea mea de a repara ce am zis, la sunetul soneriei mele de la usa intrarii in casa.

"Luz, esti bine?" Ma trezeste din usorul soc vocea lui Christian din difuzor.

"Da....tocmai a sunat cineva la usa." Ii spun si lui indreptandu-ma incet spre hol fara sa aprind lumina pentru a ma da de gol.

"La ora asta?!"

"Se pare ca da...." Ii raspund si mai confuza.

"Luz, daca este ceva grav, suna-ma, ok?!" Imi spune Christian pe un ton brusc foarte agitat si ingrijorat.

Il asigur ca orice s-ar intampla il sun, apoi inchid telefonul si ajung in fata usii. Poate era chiar vecinul de peste drum, care mai avea obiceiul de a trece pe la ore ciudate sa imprumute filme pentru serile cand incerca sa-si impresioneze iubita. Zambesc la gandul ca el ar putea fi si ma gandesc ce film as putea sa-i ofer in timp ce pun mana pe clanta fara ezitare si imi las greutatea pe ea.

"Buna sera si tie."

Surpriza. Simt cum toate simturile mi se blocheaza in loc iar vederea mi se intensifica atunci cand imi maresc ochii si indrept atentia spre baiatul din fata mea.

"Ce faci TU aici?!" ridic tonul speriata la imaginea lui, aproape reusisem sa-i uit si numele. Toata ziua am incercat sa-mi alung intamplarea ciudata de seara trecuta cu el iar acum revenise, revenise chiar in carne si oase.

"Aiden, in caz ca ai uitat." Imi spune pasind inauntru, punand un picior in prag.

Nu, nici gand sa-l las. Un necunoscut ciudat care in urma cu o seara a incercat sa ma omoare cu un glont sa intre in casa mea? Imi pun puternic mainile pe usa si incerc sa o inchid, impingand cu toata puterea mea. 

"Pleaca!" ii strig incat sa ma auda si nu ma opresc din impins, ajungand sa-mi lipesc si spatele de usa .

Insa el doar zambeste punand o singura mana pe usa cu care are toata puterea uimitoare de a deschide usasi a ma impinge si pe mine din drum, intrand in casa spre toata groaza ce-mi trecea prin corp.

I'll Never Let You Gamble With My HeartUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum