I'll Never Let You Gamble With My Heart

Capitolul 9

Zilele mele incepusera sa fie ceva mai linistite, multumita lui Dumnezeu. Serile ajungeam intre cearseafurile mele parfumate inchizand ochii cu frica iar diminetile ajungeam treaza inaintea soarelui, stand pe terasa balconului meu asteptand razele calde de lumina sa straluceasca. Nu mai vorbisem cu Christian deoarece o intrebare inca isi facea locul in sufletul meu si ma tinea mereu in loc.

Il iubeam?

Astazi am pus in sfarsit mana pe telefon insa celui caruia i-am format numarul a fost Ashton, pe care il invitasem pe la mine, nu ii spusesem nici macar o vorba de toate cele intamplate zilele trecute, ascunzandu-le sub scuza unor treburi. Vroiam doar sa vorbesc cu el fara a-mi  purta de grija asa cum facea mereu. Stand in fata oglinzii cu mica cutiuta delicata plina de fard am privit reflexia patului meu. Deodata, lumina din camera mea se diminuase cald si prezenta lui Christian intins pe pat fiind ranit era mai mult decat visare, iluzia amintirii lui ma face sa inspir adanc si sa clipsesc hotarata si lent pana ce visarea s-a spulberat. As fi putut relua acea scena din acea noapte de mii de ori in mintea mea si sa-i simt aceeasi atingere delicata cum ma bantuie.

"Luz! Am ajuns!" Ii aud vocea strigandu-ma din holul casei. Am zambit si de indata am iesit din camera mea coborand energic scarile. Vazand un Ashton zambitor ce isi deschise bratele, nu am putut sa ma opun inimii mele asa ca am sarit in imbratisarea sa calda.

"Mi-a fost dor de tine, Ash." Ii spun pe o voce infundata deoarece imi lipisem chipul de pieptul lui inmiresmat de parfum barbatesc pe care as fi putut sa-l adulmec intreaga zi.

"Atunci de ce nu ai mai sunat?" Ma intreaba si apasa cu precizie butonul ce declanseaza o stare de adanca vinovatie si regret. "Stii ca ma poti suna oricand." Imi plec capul si ies rece din imbratisarea lui simtindu-ma ranita de propriile actiuni ce si-au intors varfurile ascutite spre mine.

"Imi pare rau Ashton..." Soptesc sincer. Aud ca raspuns un oftat lung si simt o atingere pe umarul meu rece.

"Nu este nimic, stiu ce in ultima vreme s-au intamplat multe..." Imi spune si vorbele lui ma trezesc si devin agitata

"Poftim? Cum adica stii? Ce vrei sa spui?" Intreb curioasa si putin tematoare simtind adrenalina cum se trezeste si ea in sange.

"Asa te simt. Daca totul ar fi fost ok, stiu ca ai fi sunat...insa raceala asta a ta fata de mine, mi-a aratat ca nu treci printr-o perioada prea placuta." Imi explica punandu-si acum ambele palme mari pe umerii mei.

Ma pregatesc sa-mi cer din nou scuze dar Ashton ma opreste cu un zambet de-al sau la care nu puteai sa nu te opresti si sa nu te holbezi la el. "Am o idee." Spune el. Il privesc putin confuza si curioasa insa zambind si eu in sfarsit. Mereu reuseste sa ma uimeasca efectul prezentei lui asupra mea, efectul carismei pe care o are care pur si simplu reusea sa-mi lumineze chiar si cele mai intunecate zile.

"O mica escapada." Continua el. "O mica escapada..." Se apropie de mine luandu-ma iubitor in brate. "Doar noi doi..." Spune razand incet. "Pentru a ne reintregi legatura." Incepe sa rada puternic si mainile lui sa ma gadile facandu-ma si pe mine sa rad copios ajungand pana la lacrimi. Insa acele lacrimi curse in timp ce radeam, chiar daca aratau fericite, ele erau destul de amarui.

Dupa ce ma potolesc incet, ii prind bratele lui Ashton si il trag spre mine luandu-l in brate. "Ashton..."

"Stai." Ma intrerupe atunci cand vreau sa-i marturisesc ceva. Imi cuprinde coapsele in mainile sale apoi le strange putin. "Sari." Imi spune si-mi dau seama ce incerca sa faca. Am sarit si mi-am incolacit picioarele in jurul mijlocului lui. Chipurile noastre erau in sfarsit la acelasi nivel. "Spune acum." Rosteste zambind si privind adanc in ochii mei.

"Ashton, nu vreau sa te pierd niciodata." Ii spun infasurandu-mi bratele in jurul gatului si-mi rezem barbia pe umarul sau.

"Nu ma vei pierde, Luz, iti promit." Imi raspunde si aproape ca-mi simt din nou ochii umezi.

Dupa plecarea lui Ashton, eu inca am ramas ferm pe pozitii, stand pe canapeaua mea cu o perna decorativa in brate privind in gol. Inima mea se juca cu mine. Puteam sa simt asta puternic si adanc. Nu era posibil sa iubesc doua persoane. Cu siguranta, puteam daca il iubeam pe Ashton asemenea unui frate si pe Christian asemenea unui iubit romantic. Insa nu mai era atat de simplu. Se poate ca si Ashton sa fie iubit ca pe un romantic iubaret? Ce se intamplase aici, inima?

Am inspirat adanc si m-am ridicat, dand drumul pernei la loc pe canapea. Urma sa ma decid asupra celor doi de abia dupa mica escapada. Poate ca mica vacanta avea sa-mi curete putin mintea de alte ganduri si voi putea fi lucida si rationala cand voi gasi raspunsul.

****

Sa fi fost oare luminile traficului activ ce  faceau intregul oras seara sa straluceasca si grandoarea cladirilor ce-ti taiau rasuflarea extaziata, aleile laturalnice cu improvizanti uimitori de Jazz contemplativ la fiecare colt sau oare peisajul de pe podul Brooklyn, lucrul care m-a atras aici, in New York.

Cu spatele lipit, ochii inchisi si corpul linistit in leganarea usoara a trenului ce zbura pe sine, visam la orasul destinatiei si atat. Incepusem sa simt deja acea destindere pe care o cautam.

"Am auzit ca in New York liquoir-ul este mai ieftin." Il aud pe Zack din fata mea insa nu deschid ochii si incep sa rad la ce a spus. 

"Asemenea petrecerilor mari, a jocurilor si a rezervarilor." Ii raspund fiind bine documentata de ceva timp.

"Suna bine, Luz. Abia astept" imi spune pe un ton jucaus si fericit.

Am zambit deschizand in sfarsit ochii, intinzandu-ma si vazandu-l pe Zack privind pe geam asemenea unui copilas mic atunci cand afara ninge. Trenul a inceput sa incetineasca, eu si Zack ne-am facut un schimb rapid si fara rost de priviri, apoi imaginea unui peron a inceput sa se formeze vag in zare.

"Se pare ca am ajuns!" Spun eu.

"Sa inceapa distractia!" Imi spune Zack frecandu-si palmele, dand din cap.

****

Ajunsi la hotel, Ashton mi-a spus sa stau linistita si sa nu-mi fac griji caci se va ocupa el de toate semnaturile pentru mica noastra sedere asa ca linistita si impacata, am luat cheile si m-am indreptat spre camera mea. Aveam camere separate insa la acelasi etaj.

Era o caldura mistuitoare in New York la acea ora a pranzului, simtind cum maieul subtire si larg de un albastru electric se lipeste de pielea mea fiind parca ud. Am tras cu greu si cu o plictiseala in brate, valiza singura pana la liftul in care am intrat fara sa-i dau prea mare atentie. Am apasat pe butonul etajului unde trebuia sa ajung si am inchis ochii, dandu-mi capul pe spate simtind aerul rece al liftului sa ma loveasca din plin, in valuri.

Stand de cateva minute in acel lift, ma incrunt si deschid ochii putin confuza de durata de asteptare privind butoanele liftului. Cum de nu observasem? Mai era un buton al unui etaj, apasat inaintea mea. Liftul se oprise in loc la etajul meu, caci celalalt era deasupra. Usile frumos decorate se deschid automat si eu apuc valizele de manere si gafai la greutatea lor, incercand sa ies.

"Un ajutor nu ti-ar strica." Aud o voce din spatele meu si-mi acopar gura cu palma pentru a nu tipa de surprindere. Nici nu simtisem prezenta cuiva in spatele meu, in spatiul liftului.

"Nu, va mutumesc, cred ca ma pot descur-..." Cuvintele mi se opresc in gat in timp ce gura mea ramane intredeschisa. Acum nimic din aceasta escapada nu ma va mai ajuta sa-mi clarific decizia. Va fi mai greu decat ma ateptasem.

"Christian. Ce cauti aici?" Intreb uimita insa holbandu-ma lacom la el, imbracat intr-o jacheta de culoare maronie si un tricou negru lasat lejer pe piept.

"Buna din nou, Luz." Imi spune zambind misterios. "Sper ca esti gata pentru inca un joc." Spune inainte ca imaginea lui sa dispara intre usile liftului, pornind la etajul deasupra. Raman blocata cu ochii pe usile liftului. Nu-mi venea sa cred ce se intampla.